I’ll be fine…

–          I’ll be fine.  Alright? Really everyone. I hope she will be very happy.

–          No, you don’t.

–          No, I don’t. To hell with her! She left me.

 

~ Friends

Strengar

Dupa cateva analize intense, de fapt mai degraba dupa un moment de „out of focus”. Stiti momentul ala in care nu va ganditi la ceva anume ci mai degraba la o gramajoara de chestii dar intr-un mod degajat – out of focus, asteptand ca ceva sa rasara din multime. Intr-unul din momentele alea mi-am dat seama cat de mult imi place cuvantul strengar. As putea spune chiar, ca este unul dintre favoritele mele. Adica nu vi se pare ca acest cuvant este macar un pic, oarecum, cat de cat, intr-un fel strengar. Amazing discovery. Cuvantul strengar, el insusi este strengar. Merge strengar printre celelalte cuvinte, zambind strengar cuvintelor dragute care danseaza in mijlocul camerei, avand o privire strengara atunci cand se apropie de prietenii lui mai putin strengari. Este dragut, singur, doar este un strengar, the word you wanna be.

~Cat de strengar.

~Cat de strengar din partea mea ca am evidentiat asta.

Duck Sauce/Booha College

Cu totii ii stim pe cei de la Duck Sauce cu melodia lor Barbra Streisand, dar nu toti am apucat sa vedem si remakeul romanesc. Varianta celor de la Booha.ro care a prins destul de bine. In numai cateva zile a reusit sa stranga peste 84.000 de viewuri pe YouTube and still counting. Nu fiti rautaciosi spunand ca este copiata ci apreciati munca si intentia ambelor melodii.
„Piesa respecta spiritul piesei americane, aceea de a aduce in prim plan o fosta vedeta. Cred ca Stela Popescu se bucura foarte mult de reclama imensa ce i se face nemaivorbind aici de promovarea orasului Cluj.” – ca sa il citez pe unul dintre cei ce au adus comentarii piesei.  So just enjoy !

Ghiocei

Ok, deci e oficial. Azi am vazut cel de-al doilea ghiocel pe anul asta. Astia si-au facut o secta si au iesit mai devreme din tufisuri ca sa ne panicheze. Adica ajungi sa te intrebi ce e in neregula cu lumea asta daca vezi ghiocei in metrou in ianuarie. Tin minte prima oara cand l-am vazut. Eram in metrou si citeam. Am ridicat privirea ca sa verific statia. Si atunci l-am vazut. Era in fata mea. Ghiocelul. Mi-am afisat o privire nedumerita si l-am intrebat:

Prietene, ce faci afara?
Pai ce sa fac, ma plimb cu fata asta draguta.
Bine, bine, dar…e ianuarie, stii asta, nu?
Da, dar m-am saturat sa stau sub pamantul ala rece in asteptarea primaverii care, la voi intarzie intotdeauna. Vedeti daca ati dat clima peste cap? Voi cu poluarea voastra.

M-am conformat si am crezut ca este un incident izolat. Pana azi. La unirii a urcat ghiocelul in mana altei fete. Atunci m-am panicat si am fugit acasa. Serios acum, cine da ghiocei pe sub mana?

*Acest text este un pamflet.  A se trata ca atare.

Stire de ultima ora

Potrivit site-ului Descopera, aparent Hitler era ipohondru si dependent de sex. Cand am vazut articolul in mintea mea era : Bine. Si care barbat nu e? Vreti sa va explic fenomenul? Sunteti ipohondri pentru ca aveti o mancarime constanta in pantaloni si dependenti de sex pentru ca trebuie sa va potoliti mancarimea cumva, nu? Cred ca tocmai am pornit un alt razboi…

Inca se citeste nelinistea pe fata lui, nu?

Publicitate

Reclama este foarte importanta in promovarea unui produs. Tinta este o reclama cat mai buna, care nu va fi uitata, care va transmite mesajul dorit si care va atrage cat mai multi consumatori. Rar avem parte de reclame care nu ne dispar de pe retina cu una cu doua. Dar am descoperit una dintre cele mai ingenioase si amuzante reclame. Nu ma mai pot satura de ea. Cel mai dragut, curajos, pofticios si puternic soricel. Dar asta numai datorita branzeturilor Nolan.

God is smart

O alta parodie de la That Mitchell and Webb Look.

Brosa-buburuza

Am primit aceasta leapsa de la Luana. Mi s-a desemnat un anumit obiect despre care trebuie sa scriu o poveste. O brosa.

Ma numesc Bubu. Asa m-a botezat stapana mea deoarece eu sunt o brosa-buburuza. Am fost creata de un om cu o imaginatie hiperactiva. A avut grija sa fiu frumoasa, cu o forma deosebita si extrem de bine decorata. Sunt rosie iar aripioarele mele sunt argintii cu cateva pietricele ce stralucesc la lumina soarelui. Stapana mea zice ca sunt scumpe pietricelele si ca nu ar vrea sa piarda vreuna. Asa ca are mare grija de mine. Nu ma poarta foarte des.

Atunci cand ma poarta e foarte mandra, ma poarta pe partea stanga cat mai aproape de inima ei. Ea zice ca asa imi arata cat de mult tine la mine. Ma agata de bluze foarte frumoase din materiale care ma mangaie. Si imi soptesc povestea lor. Imi spun fiecare cate lucruri frumoase au vazut si eu la randul meu imi impartasesc experientele. Sunt laudata destul de des de catre prietenele stapanei mele. Toate ma apreciaza iar atunci cand apar eu in camera celelalte brose isi pleaca privirea. Stralucesc mai tare ca o stea.

Atunci cand ma lasa acasa, ca sa ma pot odihni, stau intr-o cutie neagra destul de mare, destul de catifelata si moale. Alaturi de mine sta un inel cu diamant. El zice ca a stat o vreme indelungata pe degetul stapanei mele dar intr-o zi ea a inceput sa planga, si-a smuls inelul de pe deget si l-a aruncat in cutie. De atunci nu a mai vazut lumina soarelui. Imi pare tare rau de el.

Apoi in dreapta mea este un colier de perle. Foarte lung si extrem de frumos. Sta la gatul stapanei mele destul de des. O mangaie pe gat, pe sani, pe abdomenul ei. Uneori se joaca printe pletele ei blonde si carliontate. O gadila printre degete atunci cand se joaca cu el. Cate povesti uluitoare am auzit de la dansul. Sunt inconjurata de frumusete in acea cutie. Dar acum nu voi spune povestea prietenilor mei, ci povestea mea.

Sunt in posesia stapanei mele de aproximativ 2 ani, era primavara atunci cand a iesit mandra din magazinul acela micut cu mine in mana. Tin minte ca imi zambea si ma mangaia cu grija. Prima data m-a scos intr-un parc. M-am minunat de frumusetea florilor. Ele imi zambeau si se aplecau in fata mea. Copacii ma salutau miscandu-si crengile. Iar bancile ma rugau sa stam la taclale. Lumina pe care pietricelele mele o reflectau era frumoasa si semana cu un curcubeu. M-a incantat prima mea plimbare in aer liber. Pana atunci nu fusesem “plimbata” decat prin vitrina.

De atunci incolo am calatorit prin toata lumea. Prin Europa am fost in Paris si am vazut turnul Eiffel, am fost in Irlanda si i-am vazut dealurile extraordinar de frumoase si m-am bucurat de jocul de culori uimitor, am fost in Londra si m-am plimbat cu autobuzele acelea inalte si rosii la fel ca si mine. Am traversat oceanul si am vizitat New Yorkul. Am vazut lumea de la aproximativ 15 mii de metri inaltime. M-am plimbat prin cele mai frumoase tari din lume si inca mai am multe de vazut. As vrea sa am timp sa pot povesti cate mi-au vazut ochii acestia ai mei realizati cu cea mai mare grija.

O singura data am crezut ca sunt in pericol de moarte. Eram in Roma, agatata de o bluza de matase gri langa un decolteu generos. Stapana mea a intrat in camera ei de hotel impreuna cu o alta persoana pe care am observat ca o tinea de mana. Ceva timp au stat de vorba, dar la un moment dat am vazut ca barbatul prezent in camera se indreapta catre stapana mea, implicit catre mine. I-a apucat capul intre mainile lui si aparent a tras-o mai aproape de el. Trupul lui apasa cu putere asupra trupului stapanei mele. Eu eram la mijloc. Ce se intampla? Nu mai puteam vedea nimic, nu intelegeam ce se intampla, nu stiam daca stapana mea este in pericol, iar eu paream ca ma desprind usor usor de bluza. Nu vroiam sa ajung pe podea. Sa raman uitata intr-o camera de hotel, departe de casa. As fi putut fi strivita. Sau adunata de catre straini. Sau puteam ajunge in stomacul aspiratorului iar mai apoi la gunoi. Nu ! Ce soarta cruda ar fi fost aceea.

Dupa ceva timp presiunea a incetat. Stapana mea m-a scos din dreptul sanului ei stang si m-a bagat in geanta ei micuta si gri la fel ca bluza acesteia. Nu stiu ce s-a intamplat in acea noapte. Am auzit cateva zgomote. Si mi-am auzit stapana tipand. Speram sa nu fi patit ceva. M-am simtit putin cam singura acolo, in intuneric doar cu rujul si pudra stapanei mele care nu vroiau sa vorbeasca cu mine. M-a scos abia a doua zi dupa amiaza cand aparent eram deja acasa. M-a privit, s-a asigurat ca sunt teafara si m-a bagat in cutia pentru bijuterii pentru a ma odihni. Am povestit prietenelor mele care abia asteptau sa ma intorc din calatorie, peripetiile mele apoi am inchis ochii si am visat ca soarele ma mangaie. Si am asteptat locuri noi, amintiri noi si peripetii noi.

Leapsa merge mai departe la :

Alexxutzu care va scrie despre un pantof.
Cristian care va scrie despre o carte.
Dioscoride care va scrie despre un ceas.
Hime care va scrie despre un stilou.
Marylina care va scrie despre un parfum.
Beyondo care va scrie despre o cana.

Daca altcineva mai doreste leapsa este de ajuns sa lase un comment si voi avea grija sa va pasez un obiect. Sport la scris. V-am pupat.

Cat de repede poti sa tastezi?

Inainte de culcare citeam cateva articole pe net si am dat peste un test referitor la cat de repede poti tasta. Eram curioasa asa ca l-am facut. Daca exersezi poti obtine un scor din ce in ce mai bun. Voi mai reveni asupra testului dar deocamdata sunt multumita. Daca sunteti interesati linkul il gasiti aici.

Spor la tastat. Noapte buna.

Barbie

Papusa copilariei. Idealul frumusetii si perfectiunii in ochii fetelor. Generatii intregi de fete s-au identificat cu sau cel putin au admirat-o pe frumoasa papusa. Barbie pe numele sau complet Barbara Millicent Roberts, va implini curand frumoasa varsta de 50 de ani. Data exacta a „nasterii“ lui Barbie nu este cunoscuta, dar cu siguranta ea o precede cu luni bune pe cea a lansarii oficiale: 9 martie 1959. Insa ea nu isi arata varsta, nu-i asa? Ea este pururi tanara. 🙂

In decursul anilor Barbie a schimbat peste 100 de cariere sub forma a diferite jocuri si vestimentatii. Fiind, pe rand, medic, pompier, insotitor de bord, instructor de aerobic, sergent al Marinei SUA, paleontolog, femeie de afaceri sau, pur si simplu, printesa, un vis intangibil pentru cele mai multe dintre fete. Nu-i asa ca amintirile va napadesc fetelor?

Eu cu siguranta nu am uitat bucuria resimtita cand am avut propria mea Barbie si nici orele pierdute jucandu-ma cu ea. Desi am crescut inca o mai am, nu ma lasa sufletul sa o arunc. Sta printre celelalte jucarii. Inca zambeste.

La finele unei jumatati de secol de existenta, Barbie continua sa domine detasat pe piata extrem de concurentiala a papusilor, si asta la nivel mondial, cu incasari anuale de 3,3 miliarde de dolari.