Arhiva

Posts Tagged ‘metrou’

Ghiocei

24/01/2011 4 comentarii

Ok, deci e oficial. Azi am vazut cel de-al doilea ghiocel pe anul asta. Astia si-au facut o secta si au iesit mai devreme din tufisuri ca sa ne panicheze. Adica ajungi sa te intrebi ce e in neregula cu lumea asta daca vezi ghiocei in metrou in ianuarie. Tin minte prima oara cand l-am vazut. Eram in metrou si citeam. Am ridicat privirea ca sa verific statia. Si atunci l-am vazut. Era in fata mea. Ghiocelul. Mi-am afisat o privire nedumerita si l-am intrebat:

Prietene, ce faci afara?
Pai ce sa fac, ma plimb cu fata asta draguta.
Bine, bine, dar…e ianuarie, stii asta, nu?
Da, dar m-am saturat sa stau sub pamantul ala rece in asteptarea primaverii care, la voi intarzie intotdeauna. Vedeti daca ati dat clima peste cap? Voi cu poluarea voastra.

M-am conformat si am crezut ca este un incident izolat. Pana azi. La unirii a urcat ghiocelul in mana altei fete. Atunci m-am panicat si am fugit acasa. Serios acum, cine da ghiocei pe sub mana?

*Acest text este un pamflet.  A se trata ca atare.

Anunțuri
Categorii:Fun Etichete:, , , , ,

Sfarsit de saptamana

13/02/2009 1 comentariu

Gata ! Am terminat sesiunea! Cu bine! Si tin sa ma laud!
Am plecat de la faculta si cum nu mai aveam alta treaba pe ziua de azi, am luat-o usor pe drumul mai lung. M-am uitat la crengile goale ale copacilor si incercam sa imi dau seama de ce e asa de frig azi. De ce eu inghet cu bluza+hanorac+geaca iar domnisoara din fata mea e intr-o bluza de primarava-vara cu sutienu alb cu danteluta la vedere ? Cred ca vroia sa isi suceasca careva gatul. De ce cretinul ala de mai devreme nu m-a vazut in spatele masinii ? Cred ca si-a dat seama ca am reflexe bune si o sa fac un pas in dreapta cat mai repede. De ce toate scaunele sunt ocupate in metrou azi? Deja ma dor picioarele.
De plictiseala in metrou am inceput sa ma uit in jur si sa studiez. Mereu e cineva care citeste un ziar. De obicei e un barbat in varsta. Cateodata mai se citesc si carti. Aia sunt la scoala cu vreo tema la romana de obicei. Sau se plictisesc, asa ca mine. Si nici nu trebuie sa fii atent. Stiu ca de acasa imi ia 5 pagini sa ajung la Unirii. Vesnicele si iritabilele fete care rad si tipa tot drumul. Nici zgomotul metroului nu poate sa le acopere. Iti vine sa le dai cu capul de bara. Ah si mereu e cate unul care doarme sau cel putin incearca. Azi stateam langa un astfel de om. Priveam gravitatea in actiune. Capul dansului vroia contact cu podeaua. Insa el opunea rezistenta. O data, de doua ori, hai ca a treia oara e cu noroc. Ajunge pana la jumatatea drumului, se indreapta repede, deschide ochii, se uita in stanga si dreapta. Ma gandeam… Da, te-am vazut. Dar ma amuz in sinea mea.
Atat de multa lume. Mereu ma intreb unde merge fiecare. Care e povestea fiecaruia? N-am timp sa ascult. Nici macar pe mine. Nu azi.