Arhiva

Archive for Februarie 2010

Valentine’s Day


A sosit iar perioada aceea din an. Fie ca esti singur, fie ca ai pe cineva langa tine, fie ca este de scurta sau lunga durata, fie ca te ocupi cu producerea si distribuirea ciocolatii sau ai o florarie te bucuri pentru ca Valentine’s day a venit. E o zi in care celebram iubirea. Nu ai vrea sa fi nesuferitul din colt care se imbata si tipa in mijlocul petrecerii „Hai sa sodomizam ceva!” sau sa te strambi si sa ai o privire cinica si sa spui „nici macar nu e sarbatoarea noastra”. Dar eu as vrea. Nu partea cu sodomizarea, doar privirea cinica. Am fost invatati ca este perioada in care trebuie sa iubim si sarbatorim dar mai presus de toate cheltuim. E asa ciudat. Au trecut deja patru ore din ziua cea mare si este liniste. Stiu ca este inca noapte dar este linistea dinaintea furtunii. As putea sa jur ca mai tarziu va fi o atmosfera demna de o senzatie de greata. Totusi trebuie sa apreciezi oportunitatea departamentelor de marketing. Cat de fericiti pot fi oamenii aia spunand „Iubire? Pff nici macar nu trebuie sa ne straduim. Care fraier nu se inmoaie cand aude cuvantul asta?” sau „Hai sa ii naucim cu o tona de inimioare.” La radio poti auzi numai melodii de dragoste, la televizor sunt numai filme romantice iar la McDonalds e meniul ala de 10 lei. Ah ~ Love is in the air. De ce trebuie sa avem o zi anume in care trebuie sa topaim si sa avem o privire tampa si sa spunem Te iubesc? De ce trebuie sa ne indopam cu ciocolata si sa primim flori si animale impaiate doar pentru ca este 14 Februarie? Poate pentru ca anumite industrii trebuie sa aiba profit iar noi suntem usor de influentat si pentru ca ne fac sa ne simtim vinovati daca nu facem ceva special de „ziua indragostitilor„. As prefera sa primesc flori fara nici un motiv decat sa primesc doar pentru ca o sarbatoare o cere. Simt ca ar mai fi ceva de spus dar cred ca am mentionat tot. Valentine’s Day – check. Iubire multa – nu am checked dar sunt sigura ca asa e. Greata – Double check. Valva – checked de cateva zile. O sa revin mai pe seara cu detalii din cursul acestei zile minunate. Desigur sunt sceptica in ceea ce priveste asta. A zilei minunate, nu a revenirii spectaculoase. Dupa o zi ca asta, sunt sigura ca va fi spectaculoasa. Revenirea, nu ziua. Ei bine, iubiti-va mult ! Si nu, nu sunt rautacioasa doar pentru ca anul asta sunt singura. Asa am fost dintotdeauna cu „sarbatorile” astea, doar ca nu v-am zis. Ciocolata chiar imi provoaca greata. Screw you Cupid !

Totusi filmul (I hate Valentine’s Day) este bun.

Anunțuri

Femeie. Ah femeie.


Am preluat o leapsa de la Semafor. Trebuie sa dedic un post in cinstea noastra, a femeilor. Mai exact trebuie sa postez o poezie despre sau inchinata sexului frumos si alaturi o poza cu mine in care consider ca am iesit minunat. Pentru ca sunt femeie iar atunci cand ma uit in oglinda imi vine sa ma pup pentru asta, am postat nu numai o poezie ci si o melodie in cinstea femeilor.

https://voluptateaviselor.files.wordpress.com/2010/02/stefan-banica-te-iubesc-femeie.jpg

 

Celei care minte -Ion Minulescu

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată, am să te iert –
E vechi păcatul si nu eşti prima vinovată!…

În cinstea ta, cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe si maci –
Tot flori însângerate –
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă si-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată, bate miezul nopţii…
E ora când amanţii,-alt’dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată…
Deci vino, vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna si-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi: Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit si câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?…

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată am să te iert –
E vechi păcatul si nu eşti prima vinovată!…

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer nimic din ce poetul palid cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi – ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori –
Să-ncepem slujba-n miez de noapte si mâine s-o sfârşim în zori!


Leapsa poate fi preluata de toate doamnele si domnisoarele doritoare.

Visare


https://voluptateaviselor.files.wordpress.com/2010/02/02-frou_frou-holding_out_for_a_hero-xxl.jpg

 

Ah cum danseaza copacii din fata geamului in bataia vantului. O lumina rosiatica acopera vazduhul. Cat de frumos si infricosator e in acelasi timp. Sunt intr-un film, decorul este pregatit dar nu imi gasesc scriptul. Tocmai am urmarit un happy ending dar oare cum va fi urmatoarea scena? Pe fundal se aude usor o melodie si totul se intampla atat de repede. Pasesc inainte si intind mana dar deodata totul dispare asa ca inchid ochii sa ma linistesc, am auzit ca ajuta. In schimb, cand deschid ochii sunt in mijlocul unei paduri fermecate. Pot zari cateva raze solare printre copaci iar in fata mea este un covor de frunze aramii. Inaintez in speranta ca voi gasi ceva real intr-o lume atat de ireala. Dar oare chiar vreau asta? Totul este atat de linistit, totul pare la locul lui, totul este … perfect. Copacii sunt inalti si voiosi desi isi pierd imbracamintea, frunzele au o forma bine definita lipsite de vreun defect, culoarea este potrivita, soarele patrunde printre crengi exact cat trebuie pentru a creea o lumina induiosatoare. In departare zaresc o poteca serpuita care pare ca duce spre un loc si mai grozav. Nu stiu daca ar trebui sa indraznesc. Dar daca nici aici, atunci unde? Cu pasi marunti merg alene pe poteca aceea. Deschid ochii bine si privesc in jurul meu. Ating fiecare scoarta de copac pentru a fi sigura ca nu este doar un truc al mintii mele. Privesc in urma si totul pare ca se ofileste in urma mea. O fi doar toamna sau sunt eu? Sau poate ca totul este mult mai frumos in fata ochilor mei, dar in spate totul este sumbru. Ridic privirea iar soarele pare a vrea sa dispara. Va fi un asfintit de neuitat, cu siguranta. Alerg. Alerg. Alerg. Se pare ca am ajuns la marginea padurii. Strang in brate un copac. Nu vreau sa ii dau drumu. Aici stiu ca sunt in siguranta, cel putin deocamdata. In fata este doar un deal si soarele. Oh, maretul soare. Vreau sa ii spun la revedere, sa il privesc in toata splendoarea lui, golas. Avansez cativa zeci de metri si ma asez in iarba. Ciudat. Aici totul este verde. Imi strang picioarele la piept si fac ochii mari. Ma simt atat de relaxata si in siguranta. Ma simt in cu totul alta lume. Soarele dispare usor usor in zare dar stiu ca inca ma vegheaza. Toata aceasta frumusete numai pentru un singur om? Ma las pe spate pentru a mai zabovi doar pentru un singur moment. Zaresc in stanga mea o floare. Micuta, gingasa si inocenta cu petalele albe ca zapada. Zambesc si o ating usor cu un deget pe o petala de-a ei fina ca matasea. Ea se apleaca in bataia vantului si imi sopteste ceva …Fericirea nu este o destinatie… Acum pot fi sigura ca visez. Ai vorbit cu mine? Nu existaƒ un moment…Sunt prea imbatata de mirificul peisaj. Cu siguranta suieratul vantului imi starneste imaginatia. Nu exista un punct al fericirii de atins… O lume atat de alambicata. Dar eu sunt aici. O simt. E doar un mod de a trai… Privesc floarea aceea atat de gingasa cum imi zambeste iar eu ii zambesc inapoi. Multumesc. Cu siguranta doar fericirea are loc aici. Regretele si durerea sunt sterse cu buretele. Ma ridic si inspir aerul curat. Fac o pirueta si imi continui drumul. Dar nu am in minte nici o destinatie, ma las purtata de vant. Ma bucur de ceea ce vad si simt. Rostesc in minte cuvintele pline de intelepciune ale gingasei mele. Ah, luna e deja sus pe cer si stelele si-au facut si ele aparitia. Stralucesc, pentru ca asta stiu sa faca cel mai bine, apoi iti spun povesti si stiu sa pastreze secrete. Sunt puternice dar asta nu inseamna ca nu sunt frumoase. Acum mai lipseste sa il gasesc pe Omul-De-Tinichea sau pe Fat-Frumos si cu siguranta voi stii ca fac parte dintr-un basm. Pot fi doar un personaj care crede ca este real. Dar cu toate acestea in jurul meu cine mai are nevoie de altceva? Totusi este tarziu iar eu sunt obosita. Radacina copacului din fata mea imi poate servi drept perna, iarba imi poate fi saltea iar gandurile imi vor tine de cald. Spre doar ca rasaritul sa imi mangaie chipul tot din acest loc magic.

A game


Let’s play a game. Let’s pretend that you are in a open space that’s filled with absolutly nothing. Just you and your imagination for miles around you. Imagine that you will put there all your hopes and dreams, all the good stuff that happend or that you want  to happen to you. Imagine being there with your loved ones. Or not, the choice is all in your hands. Imagine you being able to do whatever you like. Imagine all of your dreams coming true. Imagine a world full of joy and wonder. Imagine you being able to see all that. Imagine you smiling every second of every single day of your life. Imagine not being able to feel fear or disappointment, not knowing those feelings. You would like that, huh?

It would be cruel of me to suggest to you to look around now so just close your eyes and let your imagination go wild. Play my game. Come into my world.

 

I’ll go first so you won’t be shy. I’m in a field that’s filled with flowers. White tiny flowers and a big tree far ahead of me. And I’m just lying there between the flowers. I’m not feeling any sorrows and I don’t have any bad feelings. I’m just smiling. I’m filled with a lot of great emotions just with the tought that I can see all this beauty. Did I forgot to mention that the sun is shining? And I’m in a little white dress, I traded the black one. There is no one with me there, but I can call anybody, anytime, anyway. I feel peacefull and happy.

Beauty


 

I guess i could be preety pissed off about what happened to me, but it’s hard to stay mad when there’s so much beauty in the world. Sometimes I feel like I’m seeing it all at once and it’s to much. My heart fills up like a baloon that’s about to burst. And then I remember to relax and stop trying to hold on to it. And then it flows trough me like rain and I can’t feel anything but gratitude for every single moment of my stupid little life. You have no ideea what I’m talking about, I’m sure. But don’t worry, you will some day.

 

American beauty ~ 1999