Arhiva

Posts Tagged ‘copilarie’

Craciun fericit !


Mos Craciun cu plete dalbe,
A sosit de prin nameti
Si aduce daruri multe
La fetite si baieti.
Mos Craciun, Mos Craciun.

Din batrani se povesteste,
Ca-n toti anii negresit
Mos Craciun pribeag soseste
Niciodata n-a lipsit.
Mos Craciun, Mos Craciun.

Mos Craciun cu plete dalbe,
Incotro vrei sa apuci?
Ti-as canta florile dalbe,
De la noi sa nu te duci.
Mos Craciun, Mos Craciun.

Asta pentru a va provoca un zambet si ca sa va amintiti de copilarie, de colinde, de emotii. Craciun fericit !

Anunțuri

Ganduri in randuri

11/03/2009 5 comentarii

V-ati dat seama vreodata cat de repede trece timpul? V-ati gandit cat de repede trecem unii pe langa altii pe strada? Cat de putin timp alocam lucrurilor importante pentru noi? Cat de multe avem de facut zilnic? V-ati intrebat vreodata care este sensul lor?

Tin minte ca atunci cand eram mai micuta ma intrebam: De ce sunt eu aici? De ce arat asa? Daca n-as fi eu, oare cine as fi? De ce mie imi e atat de usor si toti din jurul meu se agita si spun ca viata nu e roz? Cat de mare e lumea? Cum incap atatia oameni pe o amarata de planeta? Cat de repede cresc? Cum o sa arat si cum o sa gandesc peste 10 ani? Voi mai fi la fel de nepasatoare? Voi avea si eu griji si probleme? Oare as putea ramane vesnic copil ca sa ma pot bucura mai bine de viata?

Mi-am amintit asta azi in timp ce ascultam o melodie. Am simtit nevoia sa imi pun gandurile in randuri. La unele intrebari am aflat raspunsul. Unele inca ma mai bantuie. Nu imi place sa ma simt neputincioasa in fata unor intrebari. Dintotdeauna mi-a placut sa am raspunsul. Sa stiu cat mai multe. Sa explorez. Sa privesc situatia din toate unghiurile, chiar daca nu intotdeauna am fost obiectiva. Dar pentru ca nu pot avea raspunsul si pentru ca necunoscutul este acolo undeva in asteptare am invatat sa ma bucur de surprize. Aici e distractia.

Cateodata as vrea ca realitatea sa fie aidoma unui joc si daca ceva nu iese bine sa pot da restart level. Sunt sigura ca a doua oara va iesi bine. Totusi un gand ma bate pe umar si imi zice –nu mai fii asa sigura-. Nu imi place sa gresesc si cateodata stiu ca pot mai mult totusi ma limitez la ce e mai usor doar ca sa se termine mai repede.

Poza aceea iesea mai bine daca eram mai atenta, puteam lua o nota mai mare daca ma concentram pe invatat nu pe navigat pe web, nu intarziam daca nu preferam sa stau mai mult la telefon, mancarea nu se ardea daca nu stateam la tv, nu te suparam daca gandeam inainte sa vorbesc, nu greseam daca nu ma incapatanam sa nu te ascult.

Dar totusi imi place sa cred ca joc domino pentru a nu ma descuraja. Asadar acum stiu ca trebuie sa acord mai multa atentie. Nota nu ma unge pe suflet, eu stiu ce stiu dar totusi am aflat mai multe citind articolele alea pe internet. Daca ajungeam la timp ma intalneam si cu tipa aia pe care nu o agreez si in plus am facut un prieten sa se simta mai bine doar prin intermediul telefonului. Daca eram atenta la mancare nu mai radeam cu atata pofta la emisiunea aia. Screw the food, I felt good. Acum esti suparata, dar macar imi stii parerea, recunosc ca o puteam spune mai frumos dar in fond ideea e aceeasi. Am gresit, dar macar nu ma intreb “what if…?”. Am simtit-o pe pielea mea si voi fi mai atenta.

In timp ce scriam mi-am amintit de un filmulet pe care l-am vizionat mai demult si care are o oarecare legatura cu ce am aberat eu mai sus. Intotdeauna o piesa nu va fi pusa bine si va afecta traiectoria initiala. Traim intr-o luma imperfecta.

Nimic nu e perfect, dar totul e al dracu de ideal.

Barbie

05/03/2009 4 comentarii

Papusa copilariei. Idealul frumusetii si perfectiunii in ochii fetelor. Generatii intregi de fete s-au identificat cu sau cel putin au admirat-o pe frumoasa papusa. Barbie pe numele sau complet Barbara Millicent Roberts, va implini curand frumoasa varsta de 50 de ani. Data exacta a „nasterii“ lui Barbie nu este cunoscuta, dar cu siguranta ea o precede cu luni bune pe cea a lansarii oficiale: 9 martie 1959. Insa ea nu isi arata varsta, nu-i asa? Ea este pururi tanara. 🙂

In decursul anilor Barbie a schimbat peste 100 de cariere sub forma a diferite jocuri si vestimentatii. Fiind, pe rand, medic, pompier, insotitor de bord, instructor de aerobic, sergent al Marinei SUA, paleontolog, femeie de afaceri sau, pur si simplu, printesa, un vis intangibil pentru cele mai multe dintre fete. Nu-i asa ca amintirile va napadesc fetelor?

Eu cu siguranta nu am uitat bucuria resimtita cand am avut propria mea Barbie si nici orele pierdute jucandu-ma cu ea. Desi am crescut inca o mai am, nu ma lasa sufletul sa o arunc. Sta printre celelalte jucarii. Inca zambeste.

La finele unei jumatati de secol de existenta, Barbie continua sa domine detasat pe piata extrem de concurentiala a papusilor, si asta la nivel mondial, cu incasari anuale de 3,3 miliarde de dolari.

4429_1_1236165971

Amintirea copilariei

07/02/2009 3 comentarii

Pe vremea cand abia puteam numara pe degete, cand mi se punea intrebarea “ Ia spune tu Cristina, ce vrei sa te faci cand vei fii mare?” raspundeam mandra “doctorita”, nu am suportat niciodata sa mi se faca injectii si pe atunci aveam impresia ca fiind in domeniu, doar eu o sa le fac nu o sa le si primesc, pana cand mi-a dat mama vestea devastatoarea “sunt om. ma imbolnavesc”. Acesta a fost primul meu vis maret, printre sutele de dorinte, mi-a fost naruit asa ca am trecut repede la alta profesie. Asta e frumusetea copilariei, nici o suparare nu tine mai mult de 10 minute. Acum sunt pe bancile facultatii si desigur ca nu sunt nici macar pe aproape a ce vroiam sa ma fac cand eram mica, fiindca desigur parerile si gusturile s-au schimbat si alte conceptii s-au format.

Copii au cele mai multe vise, toti am avut astfel de vise, imi amintesc ca visam la diverse jucarii iar mama imi spunea ca nu sunt potrivite pentru o fata. Eh mi-am recunoscut sexul mai tarziu. Imi amintesc ca ma cataram in cel mai inalt copac si visam ca ating cerul, ma strambam cand nu ma lasau parintii sa fac cate ceva si ma gandeam “eu nu o sa spun -nu- copiilor mei”, alergam si visam ca zbor cu viteza luminii. Imi amintesc ca ma murdaream si NU imi ziceam “noroc ca spala mama cu detergentul X”, petreceam ore intregi in bucatarie, iar acum abia mai stiu cum arata. Imi amintesc ca stateam intinsa in iarba si visam ca sunt pe unul din norii de deasupra mea, stateam pe umerii tatalui meu si visam ca sunt pe cel mai rapid cal. Imi dau seama ca vroiam sa ajung cat mai sus si sa ma misc cat mai repede. Ironia e ca acum imi e frica de inaltime si incetinesc sa privesc frumusetea lucrurilor.

Dar m-am hotarat, cand o sa fiu mare, nu o sa uit sa visez, si voi purta amintirea copilariei dupa mine. Copilaria este inima tuturor varstelor, este inceputul viselor dar nu si sfarsitul lor.

Căci te iubesc, copilarie, ca zeul nemurirea,
Ca preotul altarul, ca spaima un azil;
Ca sceptrul mâna blândă, ca vulturul mărirea,
Ca visul pe-un copil.

Mihai Eminescu in Amorul unei marmure se adresa unei copile, my personal edit -copilarie- .
Si daca tot am pornit pe aceasta cale, am mai gasit o poezie draguta scrisa de Sanziana Badea numita Copilarie.

As vrea sa raman copil
Pentru totdeauna!
As vrea sa ma joc ,
Sa alerg desculta,
Sa construiesc castele de nisip ,
Si sa prind fluturi
Sa-mi pun cirese la urechi
Si sa fiu alintata.
Daca s-ar putea ,
As ridica ruga Lui Dumnezeu
Sa ramana mama mama,
Tata tata
Si sa nu devina bunic.bunica.
Si eu ,
Printesa lor iubita
Ce pacat ca nu se poate
Ca eu sa fiu copil mereu!
Legea firii este ca toti copiii
Sa devina parinti de copii
Si sa retraiasca copilaria
Cu ochi si suflet de parinti.

Amintirea copilariei