Craciun fericit !

Mos Craciun cu plete dalbe,
A sosit de prin nameti
Si aduce daruri multe
La fetite si baieti.
Mos Craciun, Mos Craciun.

Din batrani se povesteste,
Ca-n toti anii negresit
Mos Craciun pribeag soseste
Niciodata n-a lipsit.
Mos Craciun, Mos Craciun.

Mos Craciun cu plete dalbe,
Incotro vrei sa apuci?
Ti-as canta florile dalbe,
De la noi sa nu te duci.
Mos Craciun, Mos Craciun.

Asta pentru a va provoca un zambet si ca sa va amintiti de copilarie, de colinde, de emotii. Craciun fericit !

Iar photoshop

Acum mult timp am avut un post legat de frumusete/ photoshop aici.  Despre cum photoshopul ne altereaza perceptia realitatii. Ei bine acum cateva zile am vazut la tv un fel de emisiune cam pe aceeasi tema. Ce sa facem ca fotografiile vedetelor si nu numai de prin reviste sa ne miscoreze incredea in sine si respectul de sine. Ce si cum sa facem ca fetele sa nu mai aspire catre acea frumusete plastica si imposibila de egalat. E cam greu sa te compari cu un program.

Interzicerea photoshopului e cam greu de realizat, chiar imposibil. E ca si cum ai scoate de pe piata tigarile si alcoolul. Nu ne fac bine, dar sa fim seriosi cine se lasa de ele? In schimb s-a venit cu o propunere realizabila. Ca la fiecare poza retusata in photoshop sa se ataseze un text care sa ateste acest lucru. Asa cum pe pachetele de tigari scrie „Fumatul ucide”.

E un pas inainte, dar sunt putin cam sceptica in ceea ce priveste functionarea acestei tactici, cel putin nu in totalitate. Asa cum nimeni nu citeste ce scrie pe pachetul de tigari sau citeste dar nu il provoaca sa lase tigarile, acelasi lucru se va intampla si in cazul acesta. Sunt fete care se infometeaza pentru ca aspira sa se asemene cu o poza retusata, un mic avertisment oare le va opri ?!

Adevarul este ca toti judecam si nu acceptam imperfectiunile desi toti le avem. Suntem aspri si nu acceptam nimic obisnuit. E greu sa faci fata unor standarde mult prea inalte. Nu ne ramane decat sa speram ca totul va fi bine.

Stropul de imperfectiune potenteaza misterul frumusetii.

Cum devii curva?

Azi  am ales un altfel de subiect decat cele care apar de obicei pe bloguletul meu inocent. Dar acum e si el mai mare si intelege.

Ascultam muzica si vizualizam in minte cateva din experientele traite in ultimele zile, filme, reviste citite, siteuri, emisiuni si videoclipuri  si le judecam. Brusc  o intrebare mi-a aparut in minte. Cum naiba devii curva? Nu, nu vreau sa devin, nu ma pasioneaza. Dar sunt curioasa. Si ca sa fiu clara nu ma refer la genul de femei care isi petrec ziua pe centura si sunt platite pentru serviciile lor. Fiecare are locul lui in lumea asta, nimic de zis.

Eu ma refer la genul de femei care spre exemplu nu au nici cea mai mica jena sa apara in genul acela de filmari scarboase in care nu vezi altceva decat sani si funduri, in care in mod clar sunt privite ca niste obiecte sexuale, nu se afirma nimeni acolo. Vrei sa te afirmi? Orienteaza-te catre ceva cu mai mult bun gust si decenta.  Revistele de genul  Playboy spre exemplu sunt cu totul o alta poveste, acolo este vorba de ceva cu gust, o sansa unica, nu un mod de viata. Mai este vorba de femeile  care isi doresc propriul lor Irinel. Info: Tot sex pe bani se numeste. (Nu am nimic cu Monica, dar Irinel e un exemplu bun care ma ajuta in formarea aluziei mele fine). Oricum sper ca deja s-a inteles care e ideea.

Nelamurirea mea era urmatoarea. Te trezesti intr-o zi si te intrebi „Cum sa fac sa fiu curva?” sau mai bine „Cum sa fac ca lumea sa ma trateze ca pe o curva? Ceea ce sunt sau cel putin voi fi dar eu prefer sa nu gandesc asa”. E vorba de ceva genetic? Asa cum te trezesti intr-o zi si iti dai seama ca esti  gay asa te trezesti ca ai prea mult spatiu intre picioare si este nevoie de multiple consultari si cercetari in acea zona? Sau este vorba de anturaj? (In momentul asta cineva sigur da din cap aprobator) Pai in cazul asta prietena prietenei pretenului sorei, vecina, colega etc. de la cine a invatat sa se comporte asa? Revenim la familie? Nu, cred ca ne indreptam catre mass-media + un spatiu gol intre urechi. Ah + lipsa de originalitate. Vezi o prostie la tv, o copiezi. Scoti sanii afara, porti fustite cat mai scurte ca sa fi si tu bagata in seama de cineva, ca sa fi „admirata”. Cred ca asta e inceputul inocent. In liceu incepi cu nimicuri de genu asta iar la facultate ai o camera intre fese si apari si tu la teve sau dezbracata prezentand vremea.

Pana la varsta de 30 de ani poate te gandesti sa faci o cariera din asta si sa te axezi pe un anume sector din numeroasele priceperi ale curvelor. Daca natura te-a inzestrat cu forme de ce sa te impotrivesti tu si sa lucrezi muschiul numit creier?  Sau poate preferi sa ramai la nimicuri, sa nu exploatezi nici macar singurul atuu pe care il ai si sa fi, asa cum spun si distinsii nostri artisti, „o curva proasta”. Cel putin cred ca asta e definitia. In cazul asta m-am inselat in cazul doamnelor care au ales o cariera, alea sunt „curve destepte”?

Poate ma insel, adevarul este ca nici macar nu am acordat prea mult timp de gandire subiectului, acesta e doar rezultatul unei dupa amieze in care nu ai altceva de facut decat sa privesti pe geam cum ninge si sa iti lasi mintea sa zburde. Este vorba de fapt,  de o jumatate de ceas in care am avut cateva ganduri fugitive . Azi mintea mea a zburdat intr-un loc mai putin decent, lipsit de sensibilitate, pudoare si visare. Ma intorc la vesnicul subiect „nemurirea sufletului”. In cazul in care aveti alte opinii sau vreti sa patrundem mai adanc in subiect (interesanta alegere de cuvinte am mai avut si eu) de aceea  exista optiunea de comment.

O alta parte

Te caut din cand in cand, ma gandesc la tine, la ce am avut, la ce am fost dar nu la cat timp a trecut…

Desi sunt constienta ca te-am abandonat de mult abia azi mi-am dat seama ca am inceput anul cu tine, micutul meu blog, si ca il termin tot cu tine, dar nu ma pot abtine sa nu ma simt vinovata ca nu l-am petrecut deloc cu tine. M-ai ajutat sa ma descopar mai bine si sa vad cat de mult imi place sa petrec timp cu tine, implicit cu mine. Sa mangai tastatura, sa devin vulnerabila, sa ma deschid, sa iti arat cealalta fata a mea.

Era primavara cand te-am alinat ultima oara cu gandurile, trairile si sentimentele mele, cu o particica din mine. A mai trecut un an…
Unde sunt zilele cand priveam cum se topeste zapada, cum totul revine la viata? Unde s-au dus toate noptile fierbinti de vara? Si zilele cand priveam de la fereastra cum una cate una frunzele se desprindeau din copaci si faceau loc unui nou anotimp? Acum totul e inghetat, nimic nu misca, dar totusi am un motiv sa ma bucur. Printre zapada, vant, agitatie, sentimente am uitat ca vine acel unic moment din an cand sunt cea mai plina de speranta si bucurie. Poate e un cliseu, poate nu ma intelegi, dar Craciunul e magic si e sarbatoarea mea preferata. De fiecare data e o atmosfera speciala, pentru mine cel putin. O perioada cand ne gandim, privim si ii iubim pe cei din jur mai mult. Cand o simpla experienta ca si impodobitul bradului ne apropie. Cand in fiecare scara de bloc, la fiecare usa copii ne incanta cu scumpele colinde (am generalizat, nu e momentul sa fiu rautacioasa si sa spun ca nu toti au ureche muzicala). Sau cel putin asa ar trebui sa fie, traditia in sine ar trebui sa ne faca sa zambim. Dar adevarul este ca nimeni nu mai zambeste atunci cand primeste covrigi si mere asa ca toti prefera sa se uite pe vizor si sa nu raspunda decat sa vada fata trista a copiilor care exprima „si banii? unde …unde sunt?” . Si ca sa fiu in ton cu anul acesta (atat cat a mai ramas din el), ii inteleg doar e „criza”. On-topic: Cum sa nu iti placa cantecele, luminile, filmele, amintirile, frumusetea, toate astea legate de un singur sezon?

Stiu ca ne-am schimbat, nu mai acordam atentie traditiilor, ne-am schimbat pana si imnul national dar totul era mai frumos candva. Acum toata lumea e sceptica, ironica, grabita, suparata dar eu sunt aici incercand sa raspandesc vestea pe care toti o stiam candva.

Craciunul e frumos, magic, sublim.

Binecuvantat este sezonul care care aduna toata lumea intr-o conspiratie a dragostei.– Hamilton Wright Mabi

Asta-i doar alta parte din mine, asta sunt eu. Toti judecam, fa-o daca vrei. Am inceput cu sfarsitul, revin cu umplutura anului meu care va fi in curand uitat.

Lasa-ma sa-ti arat cine sunt si ce simt.