Arhiva

Archive for the ‘Realitate’ Category

Fifty people – One question

25/02/2011 2 comentarii

New Orleans. 50 de persoane. O singura intrebare. O infinitate de posibilitati.

Vise, ganduri, secrete, temeri, bucurii, aspiratii.

Signs

13/01/2011 Un comentariu

 

Scurtul metraj Signs trateaza tema comunicarii. Sunt prezentate cateva situatii intalnite in viata de zi cu zi. Dar ceva mult mai complex sta in spatele paravanului – comunicare – din acest scurt metraj. Ceva mult mai adanc din mintea si comportamentul uman. Nu vreau sa stric surpriza asa ca va las pe voi sa vedeti si sa apreciati urmatorul filmulet.

 

Inventia minciunii


Am vazut acum putin timp filmul Inventia minciunii. Pentru cei ce nu l-au vazut, in film este descrisa o lume in care minciuna nu are loc. Nu numai ca nimeni nu spune nici o minciuna, dar nici macar nu se abtin in a-si exprima parerea oricat de rautacioasa ar fi. Crudul adevar oferit pe tava chiar daca nimeni nu il cere. La un moment dat actorul nostru principal reuseste sa spuna o minciuna, nici el nestiind cum a facut asta. Viata lui se schimba din acel moment dar in acelasi timp incearca sa imbunatateasca si viata celor din jurul lui. Minte pentru a avansa la locul de munca, minte pentru a face rost de bani, minte pentru a atrage femeile. In fine, minte la fel de bine si in toate situatiile in care o facem si noi azi. Nimeni nu avea nici un dubiu in privinta lui pentru ca evident, toata lumea spunea adevarul. Cineva mi-a spus astazi „trebuie sa intelegi de ce minte un om”. Ei bine, eu inteleg necesitatea unei minciuni in general. Stiu ca toti mintim, ca doar si eu o fac. As fi ipocrita sa zic ca nu. Stiu ca nu putem suporta adevarul cateodata sau ca o simpla minciuna ne scoate dintr-o situatie de cacat. Dar nu inteleg minciunile introduse inutil in anumite situatii. Sa minti doar de amorul artei. Sa te ascunzi in spatele unui paravan, sa te joci de-a v-ati ascunselea in spatele minciunilor. Sa pretinzi ca esti altcineva decat esti doar pentru a crea o anumita impresie in fata cuiva. Daca iti e rusine cu cine esti, atunci schimba-te nu minti. Iar cand nu este vorba de rusine unii oameni mint pentru ca sunt egoisti, doar pentru a obtine ceva iar la sfarsit isi arata adevarata fata. Nu stiu daca mi-as dori o lume fara minciuni, ar fi dificil sa auzi numai adevarul constant. Adevarul doare mai ales cand nu il ceri. Cand nu te astepti la anumite situatii e dificil atunci cand chiar te confrunti cu ele. Este mult mai usor sa faci fata unor situatii in fata carora te-ai pregatit. As vrea sa avem dreptul la cateva minciuni inocente de genul: Am intarziat la munca pentru ca traficul a fost infernal, nu – am adormit abia spre dimineata pentru ca am stat pana tarziu in oras sau esti frumoasa in seara asta, nu – ai avut zile mai bune. Minciunele de genul asta sunt bine venite si ne salveaza cateodata. Dar minciunile care ne frang inima si alaturi de care traim zi de zi nu sunt bine venite. As vrea ca o particica din creierul nostru sa nu ne permita sa spunem minciuni de gradul trei. As vrea ca totul sa fie mai usor si sa nu ne mai jucam atunci cand nu este necesar. As vrea sa nu privesc in urma si sa ma intreb peste cate minciuni am dat si nici macar nu am realizat. As vrea sa stiu daca de fiecare data a fost vorba de lipsa increderii sau evitarea unei confruntari sau pur si simplu dorinta de a rani in final. As vrea sa stiu motivul pentru fiecare in parte si sa nu dau peste eschivari. Ma pasioneaza firea umana, psihologia, toate caile intortocheate din mintea unui om si imi dau de gandit de multe ori. Sunt o fire foarte curioasa si merg pana la sfarsitul potecilor incalcite din lumea asta pentru a-mi afla raspunsul. Cateodata dau peste o infundatura, altadata peste o comoara iar din cand in cand vad o scena care ma face sa imi acopar ochii si sa ma intreb de ce? De ce imi faci mie asta? De ce iti faci tie asta? In principiu, de ce ne faci noua asta? Nu ar fi mai usor daca am spune de la bun inceput ce vrem, ce simtim, unde vrem sa ajungem decat sa jucam leapsa? Presupun ca ar fi, dar unii obtin o placere morbida din jocurile astea. Vor sa iasa invingatori prin orice cale nu conteaza ce lasa in urma. Intre timp se pare ca nu s-a inventat un detector de minciuni asemenea unui radar pe care il pot agata la chei asa ca va trebui sa ma intorc acolo, afara si sa infrunt minciuna si adevarul. Nu imi voi uita bunul simt acasa si nici instinctul.

~ Well, good luck to me !

Cum treci peste o despartire?

14/01/2010 37 comentarii

https://voluptateaviselor.files.wordpress.com/2010/01/damien-rice-the-blowers-daughter.jpg

 

Dupa intensa cautare a acului in carul cu fan ai reusit sa gasesti dragostea. Ai apucat sa o simti cum iti curge prin vene. Sa simti cum te schimbi ca persoana pentru altcineva. Cum aspiri la tot ce este mai bun pentru voi. Ai simtit fericirea si durerea. Ai strans cele mai frumoase amintiri si inca zambesti cand te uiti in urma si iti amintesti de perioada aia. Dar ce se intampla cand ceva nu mai merge bine si ramai singur? Nimeni in jur iar lumea asa cum o stii se naruie. Simti o durere imensa si o disperare nemarginita. Esti iar singur. Ai facut tot ce puteai face. Te-ai umilit, ti-ai calcat in picioare demnitate dar asta nu ti-a adus linistea inapoi. Relatia s-a incheiat. Nu una oarecare, ci cea mai importanta care ti-a lasat un semn si te-a schimbat. Asa ca am ajuns in punctul pe care vroiam sa il detaliez azi.

Se zice ca speranta moare ultima si vorbele astea rasuna de undeva din strafundul nostru cateodata sau chiar daca nu o fac tot raman undeva ascunse. Intr-o situatie in care pierzi ceva, chiar daca iti doresti cu adevarat ca asta sa nu se intample dar nu ai control asupra situatiei, nu iti ramane decat sa speri ca totul va fi mai bine.

Toata lumea atunci cand trece printr-o despartire are tendinta sa il excluda pe respectivul din viata sa. Anumite locuri sunt interzise, incerci sa nu te mai gandesti la el, ii stergi pozele si poate reusesti chiar sa ii dai ignore si sa ii treci numarul de telefon pe lista neagra. Iti spui ca totul va fi bine si ca nu te-a afectat asa de rau precum cred cei din jur. Nu ai nevoie de consolare pentru ca tu esti puternica si nu poti lasa pe nimeni sa vada cat suferi. Asa ca iti reprimi sentimentele. Taci si inghiti sperand ca in timp totul va fi bine. Adevarul este ca desi ai vrea sa uiti, nu poti. Te minti singura. Nu stergi nimic cu adevarat, pentru ca nu poti. Si nu dai ignore nimanui, poate folosesti doar invisible in privinta caruia oricum te razgandesti pentru ca undeva in adancul tau speri ca maine te vei trezi iar totul va fi bine si iti vei recapata relatia inapoi. Iti faci rau pentru ca inca esti intr-o lume paralela in care totul se rezolva. Pentru ca inca esti in negare.

Am incercat si eu toate astea si m-au ajutat pe moment. Toti credem ca e metoda cea mai buna de a uita pe cineva. Dar nu, nu este deloc cea mai buna metoda. Cel putin nu in prima instanta. Va fi usor pe moment dar pe termen lung te va afecta. Pentru ca daca ascunzi ceva, asta nu inseamna ca si dispare definitiv. Mai ales cand vorbim de o fiinta. Pentru ca urmatorul pas este furia vei incerca sa dai vina pe cineva pentru toata nelinistea ta. Si cineva va trebui sa si plateasca pentru ea. Vei sari din relatie in relatie in cautarea cuiva mai bun. Vei ajunge sa compari si sa te gandesti la ceea ce nu mai ai sau nu ai avut niciodata. Vei ajunge sa ranesti si tu la randul tau fara sa iti dai seama cat de rau o faci. Singura scapare din situatia asta este sa te indragostesti sau sa treaca atat de mult timp incat sa uiti. Dar nu ai vrea sa te chinui singura luni, ani intregi, nu?

Cred ca am descoperit o metoda mai buna de atat. In primul rand trebuie sa constientizezi ca nici o despartire nu e usoara. Da, e greu de acceptat dar nici o alta alternativa din pacate. Cel mai bine este sa iti acorzi atat timp cat ai nevoie pentru a suferi. Sa plangi atat de mult cat ai nevoie. Sa ai cu cine sa vorbesti si sa spui tot ce nu ai spus niciodata. Chiar iti confera un sentiment de eliberare. Daca te face sa te simti mai bine poti scrie e-mailuri furioase care desigur vor ramane in drafts. Sau poti tine un jurnal. Fii cat mai sincera si vei ajunge sa te cunosti mai bine pe tine insati. Totusi am invatat ca indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta dar si ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.

Nu incerca sa iei legatura cu el, sa negociezi o noua relatie. Nu incerca sa te gandesti la motivul pentru care v-ati despartit pentru ca cel mai probabil vei lua toata vina asupra ta si asta e ultimul lucru care lipseste, sa te simti vinovata. In schimb poti sa te gandesti la toate defectele lui, toate lucrurile alea marunte care nu iti placeau si in final partea lui de vina in relatie. Nu e sanatos sa dai toata vina pe el dar nici sa o iei asupra ta. Realismul e cel mai bun, chiar daca in momentul acela totul e confuz si e greu.

Se zice ca atunci cand ai de-a face cu o fantoma, ceea ce trebuie sa faci in cazul acela este sa te confrunti cu ea, sa ii recunosti prezenta si sa ii dai drumul. Asta trebuie sa faci si in cazul asta. Sa te confrunti cu situatia, cu amintirile, sentimentele si resentimentele, sa ii recunosti prezenta in viata ta si felul in care te afecteaza. Si in final, atunci cand esti pregatita sa le dai drumul si sa uiti. In tot procesul asta trebuie sa faci ce poti mai bine pentru a il scoate putin cate putin din sistemul tau. Sa iti gasesti activitati care te fac sa te simti mai bine. Noi hobbyuri. Sa ai grija de tine. Sa stai in preajma persoanelor iubite. Sa zambesti atunci cand privesti in urma si sa te convingi ca esti mai buna de atat. Dar din momentul in care ai facut asta nu mai e cale de intoarcere. Asta e momentul sa stergi tot si sa il exilezi din viata ta. Si lucrul la care cu siguranta nu ar trebui sa te gandesti este posibilitatea unei impacari. Oricine care te face sa suferi nu mai merita nimic din partea ta. Gandeste-te daca esti dispusa sa mai treci inca o data prin aceeasi suferinta.  Si cand crezi ca ai mintea mai limpede sa te gandesti daca a meritat. Mentine o atitudine pozitiva si renunta la regrete.

 

“… e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!”

Paulo Coelho ‘Zahir “

 

P.s. Nu am facut discriminare. Nu m-am adresat exclusiv femeilor. Situatia poate fi invers oricand.

 

Viciul meu…

05/01/2010 2 comentarii

Ca strangi timbre sau ca tragi pe nas
Ca nu poti fara femei sau ca pui ierburi in atlas
Poti sa-i spui oricum,eu le numesc vicii
Atata timp cat cantitatea iti provoaca revicii
E vorba de dependenta nu conteaza drogul.


Toata lumea are vicii, ele fac parte din fericirea noastra, din viata noastra, stilul nostru. Reprezinta o dispozitie anormala care in prezent ne face normali. Unul dintre viciile mele este fumatul. Nici nu mai pot numara de cate ori am zis ” O sa le las, asta e ultimul pachet. Am terminat-o. Ati iesit din viata mea. ” Tin minte ca am si avut mai demult un articol in care imi analizam si imi declaram dragostea si pasiunea fata de drogul meu. Am mai incercat sa imi parasesc viciul de atunci, dar de fiecare data m-am intors alergand in bratele lui. Exact ca o relatie bolnava care nu iti face deloc bine dar ajungi sa tot revii iar si iar in acelasi punct.

Cu toate astea undeva dupa ziua mea de nastere, asta insemnand pe la sfarsitul lui noiembrie m-am hotarat irevocabil (ziceam eu) sa imi parasesc iubitul meu viciu. Si incepusem chiar foarte bine. Zile in sir in care imi gaseam activitati care sa imi ocupe timpul si sa ma faca sa nu ma mai gandesc la el. Spre marea mea uimire nu simteam nevoia de el. Ceva nu era la locul lui, dar era o schimbare in bine.  Aparent reusisem sa imi inlocuiesc drogul cu ceva mult mai sanatos. Ceea ce nu stiam eu era ca el iesise pe usa trantita nervos dar nu parasise incinta. Statea ascuns acolo intr-un coltisor, ma astepta sa fiu intr-un moment vulnerabil si sa fiu eu cea care cerseste iertare.

O saptamana intreaga curata si fara nici cea mai mica tentatie, ma hotarasc sa ies in oras. Sa mai vad lume, sa ma pot lauda. Stiam ca nu sunt total eliberata de veninul meu dulce,  dar m-am gandit ca mai am cativa metri si sunt ca si scapata. Va fi greu, imi voi aminti cu dor de el dar va iesi din sistemul meu. Ajunsa cu zambetul pe buze la destinatie, intru si imi caut amicii cu privirea dar intre timp ceva imi fura mintea. Era parfumul lui. Parfumul meu preferat. Petreceam nopti intregi invaluita in parfumul ala. Ah cat imi lipseste. Incerc sa imi revin. Doar nu am ajuns pana aici degeaba?

Asezata la masa zaresc intr-un colt o parte dintre vechii lui prieteni. Ma uit fara sa salut, nu vreau sa fiu nepoliticoasa dar de fiecare data ma ametesc, amagesc si imi promit cate in luna si in stele si iarasi ajung intr-un impas. Buna parte din seara se scurge cu mine inca intreaga si cu mintea lucida. Tentatii au existat, nu mint. Mi-am alungat din minte toate amintirile frumoase cu noi. Am incercat sa ma prefac ca nici nu ai existat in viata mea. Eu te-am parasit ! Eu controlez situatia ! Nu esti mai puternic decat mine !

Am plecat. Aer curat. Fericire pura. Totusi oboseala inca nu isi facuse aparitia asa ca am hotarat sa ne mutam undeva unde putem manca si discuta in liniste. Cativa dintre noi au hotarat sa mai ramana asadar  am inceput sa ne perindam prin zona. Ne-am oprit la un McDonalds si am ramas inauntru fiindca incepuse sa ploua. Am zis –  asta e perfect – . Nu aveam cum sa fiu tentata, terminam de mancat, plecam acasa si puteam spune ca am mai rezistat o zi fara el.

Desigur nu s-a intamplat asa. Ploaia s-a oprit imediat. Asa ca am iesit afara la aer curat. Ma simteam vulnerabila. Atunci te-am vazut. Ai trecut in fuga, te-ai uitat la mine si te-ai intors. Acesta era momentul tau. Nu mai avea sa fie seara mea ci momentul tau de glorie. M-ai luat in brate. Desi incercam sa te imping ma strangeai. Ti-am simtit mirosul si nu am mai putut rezista asa ca am facut-o. M-am lasat prada tie.  Te-am sarutat. Puteai sa juri ca este unul dintre acele prime saruturi care sunt atat de pline de pasiune si atat de intoxicante. Acelea care te fac sa spui „Mai vreau. Mai vreau”. Asa ca am mai facut-o. Am umplut cateva clipe de pasiune, de dor, de dragoste. Mi-ai dat drumul si ti-am jurat ca nu am facut altceva decat sa ma las prinsa de moment si ca nu se va mai intampla. Mi-ai zambit strengar si ai plecat.

Simteam ca tot ce am facut in ultima saptamana a fost degeaba. Sunt iar pe jos si trebuie sa ma culeg. Nici o problema. O mica scapare nu imi va strica toate planurile mele de evadare, nu-i asa? Cat timp eram in casa, la siguranta, unde tu nu puteai patrunde pentru ca am avut grija sa distrug toate dovezile ca tu ai existat vreodata in viata mea, ei bine cat timp eram aici eram total in siguranta. Dar acolo undeva, afara, tu pandeai. De fiecare data iti faceai aparitia si ma ameteai, ma mangaiai si imi dadeai chiar si cel mai mic sarut cu sau fara voia mea. Ma faceai sa am impresia ca inca mai am control asupra situatiei. Dar nu, eram prinsa iar in mrejele tale. Doar ca inca nu eram constienta pe deplin de asta.

Eram intr-o seara singura. Pentru prima oara in mult timp eu m-am gandit la tine. Mi-am amintit de tot. Am devenit agitata. Nu iti mai simteam gustul pe buze, nu iti mai simteam mirosul dar undeva adanc aveam iar nevoie de tine. Am incercat sa te ignor multe alte seri la rand. Cum se poate sa imi faci rau chiar si atunci cand nu esti langa mine? In una din seri, dupa lungul chin, dupa saptamani intregi nu am mai rezistat. Am iesit afara si te-am cautat cu privirea. Stiam ca inca ma astepti. Nu ai incetat niciodata sa o faci. Am alergat si alergat si am sarit in bratele tale si te-am strans tare. Da, acum iar cersesc iubire. Hai acasa unde ne e bine…

Iar photoshop

21/12/2009 Un comentariu

Acum mult timp am avut un post legat de frumusete/ photoshop aici.  Despre cum photoshopul ne altereaza perceptia realitatii. Ei bine acum cateva zile am vazut la tv un fel de emisiune cam pe aceeasi tema. Ce sa facem ca fotografiile vedetelor si nu numai de prin reviste sa ne miscoreze incredea in sine si respectul de sine. Ce si cum sa facem ca fetele sa nu mai aspire catre acea frumusete plastica si imposibila de egalat. E cam greu sa te compari cu un program.

Interzicerea photoshopului e cam greu de realizat, chiar imposibil. E ca si cum ai scoate de pe piata tigarile si alcoolul. Nu ne fac bine, dar sa fim seriosi cine se lasa de ele? In schimb s-a venit cu o propunere realizabila. Ca la fiecare poza retusata in photoshop sa se ataseze un text care sa ateste acest lucru. Asa cum pe pachetele de tigari scrie „Fumatul ucide”.

E un pas inainte, dar sunt putin cam sceptica in ceea ce priveste functionarea acestei tactici, cel putin nu in totalitate. Asa cum nimeni nu citeste ce scrie pe pachetul de tigari sau citeste dar nu il provoaca sa lase tigarile, acelasi lucru se va intampla si in cazul acesta. Sunt fete care se infometeaza pentru ca aspira sa se asemene cu o poza retusata, un mic avertisment oare le va opri ?!

Adevarul este ca toti judecam si nu acceptam imperfectiunile desi toti le avem. Suntem aspri si nu acceptam nimic obisnuit. E greu sa faci fata unor standarde mult prea inalte. Nu ne ramane decat sa speram ca totul va fi bine.

Stropul de imperfectiune potenteaza misterul frumusetii.

Cum devii curva?

19/12/2009 4 comentarii

Azi  am ales un altfel de subiect decat cele care apar de obicei pe bloguletul meu inocent. Dar acum e si el mai mare si intelege.

Ascultam muzica si vizualizam in minte cateva din experientele traite in ultimele zile, filme, reviste citite, siteuri, emisiuni si videoclipuri  si le judecam. Brusc  o intrebare mi-a aparut in minte. Cum naiba devii curva? Nu, nu vreau sa devin, nu ma pasioneaza. Dar sunt curioasa. Si ca sa fiu clara nu ma refer la genul de femei care isi petrec ziua pe centura si sunt platite pentru serviciile lor. Fiecare are locul lui in lumea asta, nimic de zis.

Eu ma refer la genul de femei care spre exemplu nu au nici cea mai mica jena sa apara in genul acela de filmari scarboase in care nu vezi altceva decat sani si funduri, in care in mod clar sunt privite ca niste obiecte sexuale, nu se afirma nimeni acolo. Vrei sa te afirmi? Orienteaza-te catre ceva cu mai mult bun gust si decenta.  Revistele de genul  Playboy spre exemplu sunt cu totul o alta poveste, acolo este vorba de ceva cu gust, o sansa unica, nu un mod de viata. Mai este vorba de femeile  care isi doresc propriul lor Irinel. Info: Tot sex pe bani se numeste. (Nu am nimic cu Monica, dar Irinel e un exemplu bun care ma ajuta in formarea aluziei mele fine). Oricum sper ca deja s-a inteles care e ideea.

Nelamurirea mea era urmatoarea. Te trezesti intr-o zi si te intrebi „Cum sa fac sa fiu curva?” sau mai bine „Cum sa fac ca lumea sa ma trateze ca pe o curva? Ceea ce sunt sau cel putin voi fi dar eu prefer sa nu gandesc asa”. E vorba de ceva genetic? Asa cum te trezesti intr-o zi si iti dai seama ca esti  gay asa te trezesti ca ai prea mult spatiu intre picioare si este nevoie de multiple consultari si cercetari in acea zona? Sau este vorba de anturaj? (In momentul asta cineva sigur da din cap aprobator) Pai in cazul asta prietena prietenei pretenului sorei, vecina, colega etc. de la cine a invatat sa se comporte asa? Revenim la familie? Nu, cred ca ne indreptam catre mass-media + un spatiu gol intre urechi. Ah + lipsa de originalitate. Vezi o prostie la tv, o copiezi. Scoti sanii afara, porti fustite cat mai scurte ca sa fi si tu bagata in seama de cineva, ca sa fi „admirata”. Cred ca asta e inceputul inocent. In liceu incepi cu nimicuri de genu asta iar la facultate ai o camera intre fese si apari si tu la teve sau dezbracata prezentand vremea.

Pana la varsta de 30 de ani poate te gandesti sa faci o cariera din asta si sa te axezi pe un anume sector din numeroasele priceperi ale curvelor. Daca natura te-a inzestrat cu forme de ce sa te impotrivesti tu si sa lucrezi muschiul numit creier?  Sau poate preferi sa ramai la nimicuri, sa nu exploatezi nici macar singurul atuu pe care il ai si sa fi, asa cum spun si distinsii nostri artisti, „o curva proasta”. Cel putin cred ca asta e definitia. In cazul asta m-am inselat in cazul doamnelor care au ales o cariera, alea sunt „curve destepte”?

Poate ma insel, adevarul este ca nici macar nu am acordat prea mult timp de gandire subiectului, acesta e doar rezultatul unei dupa amieze in care nu ai altceva de facut decat sa privesti pe geam cum ninge si sa iti lasi mintea sa zburde. Este vorba de fapt,  de o jumatate de ceas in care am avut cateva ganduri fugitive . Azi mintea mea a zburdat intr-un loc mai putin decent, lipsit de sensibilitate, pudoare si visare. Ma intorc la vesnicul subiect „nemurirea sufletului”. In cazul in care aveti alte opinii sau vreti sa patrundem mai adanc in subiect (interesanta alegere de cuvinte am mai avut si eu) de aceea  exista optiunea de comment.

Categorii:Realitate Etichete:, , , ,

Violenta

26/02/2009 14 comentarii

Eram pe net ca de obicei. Golaneam aiurea. Am ajuns pe forumul iDieta si numele unui topic mi-a sarit in ochi. O tipa cauta sfaturi si sustinere deoarece era maltratata de catre prietenul ei. Erau impreuna de ceva vreme si ajunsesera sa se mute impreuna in apartamentul ei. Am ramas stupefiata pur si simplu cand am inceput sa citesc ce ii facea si modul in care o trata. O subaprecia. Ii vorbea urat. Nu o sustinea deloc, in schimb ea era alaturi de el. Se imbata si o batea foarte rau. Am inteles ca a incercat sa o si omoare. Dupa certuri el ii reprosa ca este numai vina ei, ca ea scoate ce e mai rau din el. Asa ca tot ea ajungea sa il implore sa se impace. Deci cum? “Iarta-ma ca ma ranesti”? Da. Si nu este singurul caz.

Deci eu pe astia i-as spanzura. Ce ma te crezi barbat si dai intr-o femeie? Fii destul de barbat si lupta-te cu cineva pe masura ta daca tot esti rau si rupi tot. E inadmisibil asa ceva. Acum si femeile sunt vinovate intr-o oarecare masura aici. Pentru ca tac atunci cand primesc o palma. Pentru ca le permit. Pentru ca ii iubesc mai mult pe ei decat pe propria persoana. Pentru ca tot ele isi cer iertare. Pentru ca le arata lor ca sunt centrul universului. Pai bai asta, eu te-as baga in centrul puscariei ma putoiule.

Si isi gasesc singure scuze lamentabile precum „dar il iubesccc”. Ce sa iubesti la un om care il vezi tot timpul beat sau nervos sau pregatindu-se sa dea in tine? Chiar pic de respect pentru sine nu mai exista? Cu el ai o relatie de cateva luni sau cativa ani. Cu tine insati esti intr-o relatie de cand te-ai nascut. La cine tii mai mult?

Ma gandesc daca cei doi ajung sa se desparta. Si ea isi imagineaza ca o sa sufere dupa el. Ca doar am mai auzit scuza asta de pe la prietene care refuzau sa se trezeasca. O sa ajunga sa planga dupa momentele in care el isi scotea senzual cureaua si o manuia precum un bici asupra ei? Ce conteaza ca a durut? Era atat de sexy ! Nu inteleg dupa ce ii pare rau. Dupa ce amintiri frumoase sa plangi? Dupa zambetul de la prima intalnire? E cu adevarat trist sa vezi cazuri ca astea. Din pacate sunt din ce in ce mai multe.

broken_heart-18231

Categorii:Realitate Etichete:, ,

Comunismul

25/02/2009 11 comentarii

Nu stiu eu multe, nu le am cu dastea. Nu ma bag in politica. Nu sunt pro sau contra. Dar am descoperit o chestie tare interesanta si amuzanta astazi.
Mai jos avem cele 7 minuni ale comunismului:

1. Toata lumea avea de lucru.

2. Desi toata lumea avea de lucru, nimeni nu muncea.

3. Desi nimeni nu muncea, planul se facea peste 100%.

4. Desi planul se facea peste 100%, nu puteai cumpara nimic.

5. Desi nu gaseai nimic de cumparat, toata lumea avea de toate.

6. Desi toata lumea avea de toate, toti furau.

7. Desi toti furau, niciodata nu lipsea nimic.

Destept nenea Ceausescu asta. Ziceti voi, nu era mai bine?:D

Sursa ZiarulDeVrancea

Inovatii

19/02/2009 2 comentarii

Internetul asta e incredibil, nu stiu ce m-as face fara el. Cum as mai afla ce s-a mai intamplat? Zilele astea navigam aiurea in cautarea unei idei geniale. Nu am vrut sa dau peste asta, ea a dat peste mine.

Se pare ca barbatii au la dispozitia lor o noua “jucarie”. Papusa gonflabila oaie cu vagin pentru penetrare. Bonus ! Behaie in timpul actului sexual. Nu ma pot opri din ras.

Ok, sunt bine. Ce minte bolnava poate crea asa ceva si ce minte bolnava poate folosi asa ceva? You guys are funny, but in the same time you make me sick. Parol !

Inteleg papusile gonflabile, de fapt nu le prea inteleg. Dar in comparatie cu asta sunt ok. Intelegeam si o capra (cred). Gen ” Nu sunt animal, nici pozitie ci doar ghidul tau pe culmile placerii.” Dar de ce o oaie? Asta urca in topul fetisurilor voastre? Sau ideea a fost a unui geniu nebun?

oaia-gonflabila

Alta inventie nemaipomenita pentru ca femeile sa nu se simta neglijate, bikini cordelutza. Cred ca ideea a fost generata de criza economica. Facem economie la material. Totusi, de ce? Credeti ca vrem atat de mult sa simtim ceva tare intre picioare? Nu cred ca sunt tocmai comozi si in plus nu poti fi sigura pe ei. Pot sa cada in orice clipa daca esti in fusta. Ah m-am prins, nu vreti sa se vada forma chilotului. Am eu o idee: Nu mai purtati.

60243751

Acestea sunt produse in momentele de plictiseala sau din simplul motiv ca nu sunt destule produse pe piata sau vreti sa aratati ce inovatori putem fi noi oamenii?

Si eu pot fi geniala.

1. Noul produs incredibil. Mini vibratorul de dimensiunea unui stick usb, unisex, cu telecomanda si cu 3 trepte de vibratii. Nota: Nivelul trei nu este recomandat decat celor avansati. Bonus ! Se poate agata la chei pe post de breloc.

Reclama ar suna ceva de genu: Vrei sa pleci in calatorie si nu mai ai loc in valiza? Te plictisesti in trafic? Nu ai treaba la munca dar trebuie sa stai pana la sfarsitul programului? Oriunde, oricand. Mini vibratorul vine in ajutorul tau pentru a te ajuta sa te relaxezi si pentru a face timpul sa treaca mai repede si poate incapea in orice buzunar.

2. Noua si cea mai eficienta metoda de contraceptie. Recunosc ca ideea nu imi apartine in totalitate. Domnisoara Marylina este de asemenea un geniu. In loc sa luati anticonceptionale, sa folositi prezervativ atat pentru femei cat si pentru barbati, sa luati pastila de a doua zi, sa folositi steriletul si sa faceti injectii, toate in acelasi timp mai bine folositi noul costum de azbest !!! Sau…muriti virgini.

Celelalte idei mai necesita finisari, doar vrem sa oferim calitate maxima.

Categorii:Realitate Etichete:, , , , , ,

Nimic…

18/02/2009 Un comentariu

Nu pot…nu stiu…m-am pierdut.
Simt ca vreau sa vorbesc despre ceva dar nu pot pune degetul pe subiect, vreau sa spun ceva dar nu imi gasesc cuvintele, incerc sa-mi adun ideile dar ele fug.
De cand a trecut ziua indragostitilor intru pe blog, ma uit si nu stiu ce sa fac. Am zis ca ideile vor veni, doar am atatea de zis. Atat de multe pareri, crezuri, amintiri, placeri si dezamagiri.
Si totusi stau aici, scriu despre nimic pentru ca totusi sa scriu despre ceva. Sa umplu aiurea spatiu. Sa nu ma plictisesc. Sa ii plictisesc pe altii. Sa verific ca falangele mele se misca in concordanta cu ceea ce creierul meu zice. Sau nu zice in acest caz. Sa nu dau impresia ca m-am evaporat.
Acum ma bag in pat. Poate maine voi fi mai geniala.

Interfonul

13/02/2009 3 comentarii

Cea mai prosteasca inventie dupa parerea mea. Ingreuneaza intrarea locatarilor si in acelasi timp nici nu tine la distanta pe cine ai vrea. Adica sa fim seriosi, o sa tina interfonul departe un hot? O sa astepte sa iasa cineva, sau va suna la un numar la intamplare. Eh aici vine durerea mea. Nu mai merge, nici sa suni, nici cartela, nici macar codul. Ai zice ca e facut in ciuda mea. Nu imi place sa umblu cu cheile dupa mine, mai ales daca stiu ca e cineva acasa.
Ei si azi pe cand faceam ordine prin cuibul meu, ma suna o prietena.
-Buna. Ce faci?
-Uite acasa.
-Hai jos la o ciocolata calda sa mai vorbim si noi. Vii?
-Sigur.
-Grabeste-te, eu sunt deja pe drum.
-Oukey doukey. Ajung imediat.

Apuc tigarile de pe masa, imi iau geaca in brate si ies. Ajung la parter. Ma opresc, ma uit la usa. M-a trasnit. Daca ies, nu mai intru. Telefonu e sus la incarcat. Ce e de facut? Pai ce? Sa urc iar sus sa iau cheile, la naiba. Sa ma enervez. Sa ii injur pe toti astia care au umblat la el in speranta ca il fac si de fapt l-au stricat mai rau. Ei in schimb, cu tot cu usa inchisa si interfon canci, tot umbla martorii lu peste prin bloc. Mai bine ar sta la cersit la colt de strada. Ar fii mai productiv. Ete ca m-am suparat.

Zilele iubirii


Se apropie cu pasi repezi ziua indragostitilor. Ce poate fi mai dragut decat o zi speciala dedicata dragostei, in care sa poti spune iubitului/iubitei, sotului/sotiei, fratelui, surorii, mamei cat de mult ii iubesti? Eu vreau sa dedic acest post iubirii si celor pe care ii iubesc.

Motivul pentru care se sarbatoreste iubirea in ziua de 14 februarie este ca in aceasta zi Sfantul Valentin a fost executat pentru “crima” de a slavi iubirea si tinerii. Asadar, s-a pastrat traditia ca in aceasta zi in toata lumea se trimit poeme, felicitari, flori, bomboane si se fac declaratii de dragoste. In diverse locuri din lume ziua iubirii a fost si este celebrata in diverse moduri. Am cautat si acestea sunt cateva dintre felurile in care oamenii sarbatoresc pe 14 februarie. Mi s-au parut destul de dragute si unele chiar amuzante.

Spre exemplu in America se obisnuieste sa se faca schimb de felicitari, acest obicei venind din perioada razboiului civil cand erau felicitari puternic colorate cu motive patriotice si politice.
In Franta exista obiceiul de a face la intamplare perechi de tineri. Burlacii se adunau in doua case aflate fata in fata si incepeau sa se strige de la ferestre, alegandu-si astfel jumatatea.
In Italia ziua Sfantului Valentin era sarbatorita ca pe un festival al primaverii si era tinuta in aer liber. Cei tineri se adunau in gradinile infrunzite din poiene sau in spatii special amenajate unde ascultau muzica si poezie, dupa care impreuna cu iubitii mergeau la plimbare sub clar de luna. Acest obicei de-a lungul anilor a incetat si nu se mai sarbatoreste de secole.
In Scotia ziua aceasta se sarbatoreste prin festival. Exista un numar egal de tineri necasatoriti, fete si baieti. Fiecare din acestia isi trec numele pe o coala de hartie, dupa care sunt puse in doua cutii in forma de inimi. Cineva va extrage concomitant din cele doua cutii nume de fata si de baiat, astfel se realizeaza perechile. Tot in Scotia exista obiceiul ca sa-ti fie valentin prima persoana de sex opus, necasatorita, pe care o vei intalni la intamplare pe strada.
In Marea Britanie, Norfolk un personaj numit Jack Valentin ciocane la usile din spatele tututor caselor lasand dulciuri si cadouri pentru copii. Multi copii au fost speriari de acest personaj mitic.

Eu sunt de parere ca fiecare o sarbatoreste asa cum simte si cum ii place, indiferent de tara. O sarbatorim in fiecare zi daca dorim si ne alegem valentinul cum credem de cuvinta. In plus nu strica sa fi creativ, sa ai propriile obiceiuri, sau sa ai propria ta zi a iubirii, nu?

Dar pe 24 februarie se iubeste romaneste, este ziua lui Dragobete. Legenda spune ca Dragobete este un personaj mitologic, ce oficia in cer, la inceputul fiecarei primaveri, nunta tuturor animalelor, traditie ce s-a extins treptat pana in randul oamenilor si a dat nastere unor obiceiuri specifice romanilor din sudul si nordul Dunarii.

Dragobete reprezinta una dintre cele mai frumoase obiceiuri stravechi ale poporului roman. Pacat insa ca foarte multi i-au uitat semnificatia si au substituit-o cu sarbatoarea vecinilor nostri occidentali, aceea a Sf-ului Valentin, ce nu are nici o inrudire cu mitologia populara romana. Insa romanii care cunosc legenda lui Dragobete o celebreaza pe 24 februarie a fiecarei primaveri. Nu uitati nici voi ca iubirea este la ea acasa.

Femeile la volan

10/02/2009 19 comentarii

Imi pierdeam timpul pe messenger, deodata vad un clipocit portocaliu in bara, si o noua fereastra deschizandu-se. Da, erai tu. Stii ca te urasc dar totusi continui sa ma bantui. Nu m-am putut abtine si am scos pe gura un “ La naiba, alt mass?”.

Cum imi place sa fiu informata am urmat linkul sa vad ce prostie a mai fost contemplata. Printre randuri zaresc cuvantul –femeie– zic ei atunci ma priveste, pot cruta 2 minutele pentru ca in final stiu ca voi ajunge sa ma amuz. Era un mic film cu dovezi in ceea ce priveste neindemanarea femeilor la volan.

Ok bun, pana si eu mai zic cateodata ca femeile nu le au cu chestiile astea, adica e domeniul barbatilor intr-adevar. Nici o problema pana aici, fapte reale, un film cu simplul scop de amuzament.

In articol era mentionat cum femeile prefera adesea sa se fardeze la volan si li se pare normal. Sigur ca da! Ce se intampla daca tipul din Toyota aia neagra poposeste in stanga mea la semafor? Nu trebuie sa arat si eu bine? Nu trebuie sa imi verific dintisorii sau rujul ca mai apoi sa ii arat boticul meu de pitzi? Glumesc desigur. Si totusi femeile fac asta la volan pentru ca pot! Pentru ca sunt mult mai atente, pentru ca avem o constiinta mult mai lucida a primejdiei.

Apoi ma uit la comentarii, desigur numai barbati. Am retinut asa: femeile ar trebui sa stea in bucatarie (dar trebuie inainte de asta sa faca fata si niste cumparaturi , nu? Sau te duci tu?), femeile care au produs incidentele sunt blonde (ei hai , credeam ca am trecut peste faza “blondele sunt proaste”), de fiecare data cand stai prea mult la stop sau cand e coloana de vina e o femeie (desigur, tot noi suntem vinovate si de incalzirea globala, nu?), femeile sunt bune numai in pat, nu la volan (pai si cum ajunge pana in patul tau?).

Si in sfarsit un baiat pe placul meu, tin sa il citez: “hai mai taceti in pm din gura de misogini fustrati. pun pariu ca multi dintre voi de aici nici permis nu aveti, cunosc destule fete care conduc excelent.

Si totusi cercetatori de la Universitatea Geifswald, din Germania, au initiat un studiu intins pe parcursul a doi ani, ce le-a permis sa ajunga la concluzia extrem de ferma, cum ca femeile sunt un model in ceea ce priveste condusul masinii. Ele sunt mult mai putin implicate in accidente grave si cu atat mai putin in cele datorate alcoolului. Tocmai de aceea suntem si preferatele firmelor de asigurari.

Tot noi suntem cele care conducem cu tocuri, sau in haine cat mai stranse pe trup ce nu permit o pozitionare comoda. As vrea sa putem supune barbatii la astfel de conditii, sa mai vedem atunci precizie. Nu, barbatii sunt campioni la neacordarea de prioritate, depasirea limitei de viteza, sfidarea culorilor semaforului, fiind nu tocmai buni prieteni cu codul rutier.

Inca o dovada cat de misogini pot fii barbatii, nu sunt toti dar totusi exista. Intelegem ca nu va egalam stimabile creaturi, suntem vinovate pentru tot ce se intampla, ne scuzati. De ce mai dam vina pe Base, cand femeile asteapta? Gimme ur best shot!

Sursa http://www.sport.ro

Categorii:Realitate Etichete:, , ,

Cele mai importante 1.000 cuvinte

10/02/2009 2 comentarii

In timp ce imi citeam mailurile in aceasta dupa-amiaza mohorata, zaresc unul de la revista presei, bai nu stiu cum m-au gasit astia pe mine si de ce imi trimit mailuri dar cert e ca la plictiseala am ce sterge. L-am selectat ca mai apoi sa il sterg, dar cateva cuvinte mi-au sarit in ochi. Am dat click si am ajuns pe un site care formula o idee fara prea multe detalii despre lista „celor mai importante 1.000 de cuvinte de pe web”. Mi-am zis, this I gotta see. So am googaluit, si am dat peste asta:

„Nikola Raykov, un artist bulgar în vârstă de 27 de ani, a realizat lista „celor mai importante 1.000 de cuvinte de pe web”, pe care le vinde advertiserilor pe un site, sub forma unui joc interactiv, pentru a strânge fondurile necesare realizării unui film, informează PRweb.com.

Nikola Raykov este scriitor, producător de film şi web designer. Pentru a aduna fondurile necesare realizării primului său film, „Enter”, el vinde advertiserilor cuvinte populare în mediul online.

Artistul bulgar a realizat o listă care cuprinde „cele mai importante 1.000 cuvinte de pe web”, pe care le vinde advertiserilor prin intermediul unui site inovativ – 1000wordsforsale.com -, lansat în urmă cu o săptămână.

Conceptul proiectului porneşte de la premisa că, online, cele mai importante cuvinte sunt acelea pe care internauţii le caută cel mai des şi, în consecinţă, cele pentru care advertiserii ar trebui să fie dispuşi să plătească.

Site-ul prezintă aceste cuvinte într-o manieră interactivă, prin intermediul unor holograme 3D.

Preţul unui cuvânt este de 100 de dolari, urmând ca advertiserul posesor să fie asociat timp de zece ani acestui cuvânt pe site. Printre companiile bulgare care au achiziţionat deja cuvinte se numără cluburi de noapte, portaluri imobiliare şi producători de echipamente industriale.

Nikola Raykov este un autor publicat de nuvele, care a regizat până în prezent câteva reclame, dar şi o serie de documentare.

Scenariul său premiat se numeşte „Enter” şi spune povestea unui tânăr care se trezeşte într-un labirint, suferind de amnezie, şi este nevoit să găsească calea către ieşire jucând după regulile unei lumi răsturnate.”

Sursa : Mediafax

Deci trei cuvinte: Genial…genial…incredibil.

Poate gresesc eu si nu stiu care e treaba cu advertisingul asta, dar e cel mai productiv nimic de care am auzit. Sincer am incercat, chiar m-am chinuit sa gasesc un motiv pentru care eu in calitate de advertiser as cumpara un cuvant, nu gasesc.

Nu inteleg cum functioneaza sistemul asta, am nevoie de un cuvant asociat cu siteul meu ca lumea sa intre? Pai ce, asa neinteresant sunt? Daca cele 1.000 de cuvinte formeaza interesele celor care stau in spatele monitorului, si siteul meu nu se concretizeaza in unul din interesele alea, atunci da! am nevoie de un cuvant pentru ca nu am idee ce place publicului. Si da, intr-o saptamana a vandut deja 4 cuvinte.

Si ce se intampla cu celelalte siteuri cand cuvintele o sa se termine si ele raman fara? Dar vai, o sa ramana fara vizitatori? Nu, daca stii sa iti vinzi marfa in nici un caz.

Si se gandea mintea mea in gandul ei, ce fac dupa ce cumpar cuvantul? Il iau acasa? Ii dau de mancare ca sa creasca mare si astfel imi creste si numarul vizitatorilor? Nu stiu, poate reuseste sa ma lamureasca careva.

cuvinte-online

Frumusete plastica

10/02/2009 Un comentariu

Vizionand la intamplare cateva filmulete pe YouTube, l-am gasit pe urmatorul.

Am privit in gol cateva secunde dupa terminarea filmuletului, cunosteam puterea photoshopului, dar nu mi-am dat seama cat de distorsionata e perceptia noastra.
Cu tone de machiaj si cu programe gen photoshop trebuie sa concureze fetele din ziua de azi? Asta e idealul nostru de frumusete?
Posibil.
Vad fete pe strada care au scapat fondul de ten si intreaga cutiuta de pudra pe fata pentru a ascunde micile imperfectiuni, pentru a se apropia de ideal in mintea lor. Bai e trist sa nu te uiti in oglinda cand pleci de acasa, dar e si mai trist sa crezi k nu ai alta alegere pentru a te ridica la standardele de frumusete si intr-adevar patetic sa nu recunosti frumusetea naturala.
Acum, pentru cine se chinuie? Fetelor, credeti ca va aprecia prietenul noua ta mascara waterproof pe care ai dat 40 Ron? Sau fondul de ten care se presupune ca te ascunde si pe tine cu totul nu numai semnele provocate de acnee, dar de fapt iti face fata portocalie? Sau superbul tau lipp-gloss care miroase extraordinar dar este ultra lipicios?
Nu zic -nu- machiajului, zic -da- moderatiei. Personal prefer ceva cat mai natural si care nu ma enerveaza cand trebuie sa ma demachiez. Dar fiecare cu gusturile lui desigur, eu doar imi exprim parerea ca doar am dreptul sa o fac.

Si totusi ca sa ne si amuzam, mai jos avem o parodie.

Categorii:Realitate Etichete:, , ,