Arhiva

Posts Tagged ‘soare’

Hey baby don’t you worry


Hey baby don’t you worry, even though the road is rocky I’ll be coming home to you again…

Era doar o dimineata obisnuita. Soarele incerca putin cate putin sa invadeze casa. El isi stia limitele dar in fiecare dimineata incerca sa le incalce. Incepea dintr-un colt al casei si se oprea la usa ei. Incerca sa o trezeasca desi stia ca nu ii este permis. Dar in acelasi timp stia ca ea va veni in bucatarie ca sa isi puna ibricul pe foc pentru ceaiul ei de zmeura si muguri de trandafir ca mai apoi sa se aseze pe marginea geamului tinand canuta ei maro in mana privindu-l in toata splendoarea lui.

Pentru ca ritualul ei de dimineata sa fie complet isi apuca laptopul si se aseza in scaunul ei impletit din nuiele decorat cu doua perne verzi. In timp ce isi citea mailurile isi aduse aminte de vechiul mod de a coresponda. Desi trebuia sa iasa din casa si sa coboare scarile pentru a-si primi scrisorile ii lipsea bucuria simtita la vederea plicului alb, placerea simtita atunci cand rupea plicul in graba de a citi foita ce se ascundea inauntru, misterul din spatele cuvintelor admiratorul tau secret.

Ii lipseau chiar si biletele care nu se gaseau in cutia de scrisori ci alaturi de ea, pe perna, atunci cand se trezea dimineata. Pe ele era mereu scris acelasi lucru si totusi niciodata nu putea spune ca nu o fac sa se simta la fel de bine. Era mereu o foaie galbena indoita pe care era scris cu negru ~Thank you…for loving me.

Acum, un an mai tarziu, in scaunul ei impletit din dreptul geamului, napadita de amintiri si ganduri zareste pe ecran ceva cunoscut. Adresa expeditorului. Zambeste multumita si isi deschise scrisoarea electronica. Inauntru erau cateva randuri de la vechiul ei scriitor. Ii lipseau scrisul lui de mana, grija cu care hartia a fost impaturita, atingerea ei si mirosul dar trebuia sa se multumeasca cu ce are.

In sfarsit s-a intamplat. Am terminat cu tot ce ma lega de locul asta. Ma intorc acasa. Ti-am promis ca ma voi intoarce. Totul o sa fie in ordine, o sa vezi. Te voi lasa sa ma pleznesti daca asta te va face sa te simti mai bine. O sa vin si o sa putem sta pe banca noastra si vom privi lacul… O sa fiu acolo si ne vom iubi asa cum numai noi stim sa o facem.

Visare


https://voluptateaviselor.files.wordpress.com/2010/02/02-frou_frou-holding_out_for_a_hero-xxl.jpg

 

Ah cum danseaza copacii din fata geamului in bataia vantului. O lumina rosiatica acopera vazduhul. Cat de frumos si infricosator e in acelasi timp. Sunt intr-un film, decorul este pregatit dar nu imi gasesc scriptul. Tocmai am urmarit un happy ending dar oare cum va fi urmatoarea scena? Pe fundal se aude usor o melodie si totul se intampla atat de repede. Pasesc inainte si intind mana dar deodata totul dispare asa ca inchid ochii sa ma linistesc, am auzit ca ajuta. In schimb, cand deschid ochii sunt in mijlocul unei paduri fermecate. Pot zari cateva raze solare printre copaci iar in fata mea este un covor de frunze aramii. Inaintez in speranta ca voi gasi ceva real intr-o lume atat de ireala. Dar oare chiar vreau asta? Totul este atat de linistit, totul pare la locul lui, totul este … perfect. Copacii sunt inalti si voiosi desi isi pierd imbracamintea, frunzele au o forma bine definita lipsite de vreun defect, culoarea este potrivita, soarele patrunde printre crengi exact cat trebuie pentru a creea o lumina induiosatoare. In departare zaresc o poteca serpuita care pare ca duce spre un loc si mai grozav. Nu stiu daca ar trebui sa indraznesc. Dar daca nici aici, atunci unde? Cu pasi marunti merg alene pe poteca aceea. Deschid ochii bine si privesc in jurul meu. Ating fiecare scoarta de copac pentru a fi sigura ca nu este doar un truc al mintii mele. Privesc in urma si totul pare ca se ofileste in urma mea. O fi doar toamna sau sunt eu? Sau poate ca totul este mult mai frumos in fata ochilor mei, dar in spate totul este sumbru. Ridic privirea iar soarele pare a vrea sa dispara. Va fi un asfintit de neuitat, cu siguranta. Alerg. Alerg. Alerg. Se pare ca am ajuns la marginea padurii. Strang in brate un copac. Nu vreau sa ii dau drumu. Aici stiu ca sunt in siguranta, cel putin deocamdata. In fata este doar un deal si soarele. Oh, maretul soare. Vreau sa ii spun la revedere, sa il privesc in toata splendoarea lui, golas. Avansez cativa zeci de metri si ma asez in iarba. Ciudat. Aici totul este verde. Imi strang picioarele la piept si fac ochii mari. Ma simt atat de relaxata si in siguranta. Ma simt in cu totul alta lume. Soarele dispare usor usor in zare dar stiu ca inca ma vegheaza. Toata aceasta frumusete numai pentru un singur om? Ma las pe spate pentru a mai zabovi doar pentru un singur moment. Zaresc in stanga mea o floare. Micuta, gingasa si inocenta cu petalele albe ca zapada. Zambesc si o ating usor cu un deget pe o petala de-a ei fina ca matasea. Ea se apleaca in bataia vantului si imi sopteste ceva …Fericirea nu este o destinatie… Acum pot fi sigura ca visez. Ai vorbit cu mine? Nu existaƒ un moment…Sunt prea imbatata de mirificul peisaj. Cu siguranta suieratul vantului imi starneste imaginatia. Nu exista un punct al fericirii de atins… O lume atat de alambicata. Dar eu sunt aici. O simt. E doar un mod de a trai… Privesc floarea aceea atat de gingasa cum imi zambeste iar eu ii zambesc inapoi. Multumesc. Cu siguranta doar fericirea are loc aici. Regretele si durerea sunt sterse cu buretele. Ma ridic si inspir aerul curat. Fac o pirueta si imi continui drumul. Dar nu am in minte nici o destinatie, ma las purtata de vant. Ma bucur de ceea ce vad si simt. Rostesc in minte cuvintele pline de intelepciune ale gingasei mele. Ah, luna e deja sus pe cer si stelele si-au facut si ele aparitia. Stralucesc, pentru ca asta stiu sa faca cel mai bine, apoi iti spun povesti si stiu sa pastreze secrete. Sunt puternice dar asta nu inseamna ca nu sunt frumoase. Acum mai lipseste sa il gasesc pe Omul-De-Tinichea sau pe Fat-Frumos si cu siguranta voi stii ca fac parte dintr-un basm. Pot fi doar un personaj care crede ca este real. Dar cu toate acestea in jurul meu cine mai are nevoie de altceva? Totusi este tarziu iar eu sunt obosita. Radacina copacului din fata mea imi poate servi drept perna, iarba imi poate fi saltea iar gandurile imi vor tine de cald. Spre doar ca rasaritul sa imi mangaie chipul tot din acest loc magic.

Brosa-buburuza

18/03/2009 19 comentarii

Am primit aceasta leapsa de la Luana. Mi s-a desemnat un anumit obiect despre care trebuie sa scriu o poveste. O brosa.

Ma numesc Bubu. Asa m-a botezat stapana mea deoarece eu sunt o brosa-buburuza. Am fost creata de un om cu o imaginatie hiperactiva. A avut grija sa fiu frumoasa, cu o forma deosebita si extrem de bine decorata. Sunt rosie iar aripioarele mele sunt argintii cu cateva pietricele ce stralucesc la lumina soarelui. Stapana mea zice ca sunt scumpe pietricelele si ca nu ar vrea sa piarda vreuna. Asa ca are mare grija de mine. Nu ma poarta foarte des.

Atunci cand ma poarta e foarte mandra, ma poarta pe partea stanga cat mai aproape de inima ei. Ea zice ca asa imi arata cat de mult tine la mine. Ma agata de bluze foarte frumoase din materiale care ma mangaie. Si imi soptesc povestea lor. Imi spun fiecare cate lucruri frumoase au vazut si eu la randul meu imi impartasesc experientele. Sunt laudata destul de des de catre prietenele stapanei mele. Toate ma apreciaza iar atunci cand apar eu in camera celelalte brose isi pleaca privirea. Stralucesc mai tare ca o stea.

Atunci cand ma lasa acasa, ca sa ma pot odihni, stau intr-o cutie neagra destul de mare, destul de catifelata si moale. Alaturi de mine sta un inel cu diamant. El zice ca a stat o vreme indelungata pe degetul stapanei mele dar intr-o zi ea a inceput sa planga, si-a smuls inelul de pe deget si l-a aruncat in cutie. De atunci nu a mai vazut lumina soarelui. Imi pare tare rau de el.

Apoi in dreapta mea este un colier de perle. Foarte lung si extrem de frumos. Sta la gatul stapanei mele destul de des. O mangaie pe gat, pe sani, pe abdomenul ei. Uneori se joaca printe pletele ei blonde si carliontate. O gadila printre degete atunci cand se joaca cu el. Cate povesti uluitoare am auzit de la dansul. Sunt inconjurata de frumusete in acea cutie. Dar acum nu voi spune povestea prietenilor mei, ci povestea mea.

Sunt in posesia stapanei mele de aproximativ 2 ani, era primavara atunci cand a iesit mandra din magazinul acela micut cu mine in mana. Tin minte ca imi zambea si ma mangaia cu grija. Prima data m-a scos intr-un parc. M-am minunat de frumusetea florilor. Ele imi zambeau si se aplecau in fata mea. Copacii ma salutau miscandu-si crengile. Iar bancile ma rugau sa stam la taclale. Lumina pe care pietricelele mele o reflectau era frumoasa si semana cu un curcubeu. M-a incantat prima mea plimbare in aer liber. Pana atunci nu fusesem “plimbata” decat prin vitrina.

londra_042

De atunci incolo am calatorit prin toata lumea. Prin Europa am fost in Paris si am vazut turnul Eiffel, am fost in Irlanda si i-am vazut dealurile extraordinar de frumoase si m-am bucurat de jocul de culori uimitor, am fost in Londra si m-am plimbat cu autobuzele acelea inalte si rosii la fel ca si mine. Am traversat oceanul si am vizitat New Yorkul. Am vazut lumea de la aproximativ 15 mii de metri inaltime. M-am plimbat prin cele mai frumoase tari din lume si inca mai am multe de vazut. As vrea sa am timp sa pot povesti cate mi-au vazut ochii acestia ai mei realizati cu cea mai mare grija.

O singura data am crezut ca sunt in pericol de moarte. Eram in Roma, agatata de o bluza de matase gri langa un decolteu generos. Stapana mea a intrat in camera ei de hotel impreuna cu o alta persoana pe care am observat ca o tinea de mana. Ceva timp au stat de vorba, dar la un moment dat am vazut ca barbatul prezent in camera se indreapta catre stapana mea, implicit catre mine. I-a apucat capul intre mainile lui si aparent a tras-o mai aproape de el. Trupul lui apasa cu putere asupra trupului stapanei mele. Eu eram la mijloc. Ce se intampla? Nu mai puteam vedea nimic, nu intelegeam ce se intampla, nu stiam daca stapana mea este in pericol, iar eu paream ca ma desprind usor usor de bluza. Nu vroiam sa ajung pe podea. Sa raman uitata intr-o camera de hotel, departe de casa. As fi putut fi strivita. Sau adunata de catre straini. Sau puteam ajunge in stomacul aspiratorului iar mai apoi la gunoi. Nu ! Ce soarta cruda ar fi fost aceea.

Dupa ceva timp presiunea a incetat. Stapana mea m-a scos din dreptul sanului ei stang si m-a bagat in geanta ei micuta si gri la fel ca bluza acesteia. Nu stiu ce s-a intamplat in acea noapte. Am auzit cateva zgomote. Si mi-am auzit stapana tipand. Speram sa nu fi patit ceva. M-am simtit putin cam singura acolo, in intuneric doar cu rujul si pudra stapanei mele care nu vroiau sa vorbeasca cu mine. M-a scos abia a doua zi dupa amiaza cand aparent eram deja acasa. M-a privit, s-a asigurat ca sunt teafara si m-a bagat in cutia pentru bijuterii pentru a ma odihni. Am povestit prietenelor mele care abia asteptau sa ma intorc din calatorie, peripetiile mele apoi am inchis ochii si am visat ca soarele ma mangaie. Si am asteptat locuri noi, amintiri noi si peripetii noi.

brosa-buburuza1

Leapsa merge mai departe la :

Alexxutzu care va scrie despre un pantof.
Cristian care va scrie despre o carte.
Dioscoride care va scrie despre un ceas.
Hime care va scrie despre un stilou.
Marylina care va scrie despre un parfum.
Beyondo care va scrie despre o cana.

Daca altcineva mai doreste leapsa este de ajuns sa lase un comment si voi avea grija sa va pasez un obiect. Sport la scris. V-am pupat.

Leapsa zambitoare

17/03/2009 12 comentarii

Abia azi am vazut ca mi-a mai fost pasata o leapsa de catre domnul Dioscoride, ma scuzi pentru intarziere.

1)link back to the person who tagged you.

2) post these rules on your blog.

3) share 6 things that put a smile on your face.

4) pass the tag along to other fabulous blogs.

5) let the tagged people know by leaving a comment on their blogs.

Sa vedem …

  • Zambesc atunci cand ma intalnesc cu persoanele dragi mie,245744537_9b2401b807
  • Zambesc cand aud numele melodiei/cartii/filmului meu preferat,
  • Zambesc cand ma gandesc la visatorul meu,
  • Zambesc atunci cand aud o veste buna,
  • Zambesc cand ma uit la soare,
  • Zambesc cand sunt fericita.

Leapsa este disponibila pentru oricine vrea sa o ia. Sunt asa buna acum pentru ca mai am o leapsa in desaga pe care trebuie sa o execut si de aia nu scapati. Asa ca va invit daca va provoaca un zambet si daca vreti sa il dati mai departe. 🙂

Categorii:Leapsa Etichete:, , , , , ,