Arhiva

Posts Tagged ‘frumusete’

Femeie. Ah femeie.


Am preluat o leapsa de la Semafor. Trebuie sa dedic un post in cinstea noastra, a femeilor. Mai exact trebuie sa postez o poezie despre sau inchinata sexului frumos si alaturi o poza cu mine in care consider ca am iesit minunat. Pentru ca sunt femeie iar atunci cand ma uit in oglinda imi vine sa ma pup pentru asta, am postat nu numai o poezie ci si o melodie in cinstea femeilor.

https://voluptateaviselor.files.wordpress.com/2010/02/stefan-banica-te-iubesc-femeie.jpg

 

Celei care minte -Ion Minulescu

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată, am să te iert –
E vechi păcatul si nu eşti prima vinovată!…

În cinstea ta, cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe si maci –
Tot flori însângerate –
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă si-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată, bate miezul nopţii…
E ora când amanţii,-alt’dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată…
Deci vino, vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna si-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi: Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit si câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?…

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată am să te iert –
E vechi păcatul si nu eşti prima vinovată!…

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer nimic din ce poetul palid cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi – ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori –
Să-ncepem slujba-n miez de noapte si mâine s-o sfârşim în zori!


Leapsa poate fi preluata de toate doamnele si domnisoarele doritoare.

My 1st March

03/03/2009 5 comentarii

So…vineri dimineata la 9.30 eram in Gara de Nord. Luat una bucata bilet, gasit tren, urcat, asezat, uitat in jur, studiat oamenii, facut comentarii haioase pe seama lor in gandul meu. Destinatia Brasov.

Tin minte ca tot ce imi doream atunci era macar un amarat de caiet. Aveam o galagie de ganduri si impresi pe care intentionam sa le postez, doar ca am memorie de 256 mb si s-au pierdut pe drum.

Desi nu sunt o fana a vitezei, ma uitam pe geam si imi spuneam “mai repede, mai repede”. Eram plictisita si imi doream o tigara iar timpul parca era impotriva mea. Dar m-am conformat, m-am apucat de citit si am asteptat. Cu cat ma apropiam mai mult, cu atat simteam mai multe emotii, eram atat de agitata incat imi venea sa ma intorc inapoi. Dar nu aveam Bat-mobilul la mine.

Am ajuns intr-un sfarsit. Am coborat si l-am cautat cu privirea. L-am vazut si l-am urmarit cum se indrepta spre mine. Zambea. Era visatorul meu. Imi imaginam ca o sa ma ia in brate si o sa ma intrebe “ce faci pitico?”. Eh am fost pe aproape. Am primit un pupic si m-a intrebat daca sunt bine.

2138464704_d16c276020Ok, bun. Patru zile hai-hui prin Sfantu Gheorghe si Brasov. M-am plimbat, am vazut, am cunoscut oameni noi, m-am bucurat. Si muuulta liniste. Aveam nevoie de asa ceva. Am fost rasfatata si m-am relaxat.

De 1 martie mi-am petrecut dimineata in pat, de fapt dupa amiaza pentru ca am dormit pana tarziu iar mai pe seara am umblat aiurea prin oras. Era frig, dar nu conta. Luminile erau prea frumoase. Brasovul este atat de mirific si hipnotizant noaptea incat doare. Pur si simplu fermecator. Sufletul cerea asa ceva. Mi-am clatit retina. Mi-am rasfatat simturile. Miroase a primavara, totul pare sa fi prins viata. Intindeam mana si simteam cum imi luai mana mea in mana ta. Ma simteam in siguranta. Imi era frig dar ma incalzeai. Visam cu ochii deschisi. Mi-am declarat dorinta si patima. M-am lasat captivata, capturata, inghitita de sunete, de mirosuri, de mangaieri, de gesturi, de ritm, de miscari, de viziuni si de poveste.

Imi pare rau ca nu am facut poze, dar mi-am promis ca o sa fac asta in viitorul apropiat. O sa opresc timpul. O sa infrumusetez viata si o sa conservez amintirile. O sa le tin aproape de mine.

Credeam ca o sa duc dorul linistii, ei nu a fost chiar asa, cand am ajuns luni seara in Bucuresti m-am uitat putin in jur si mi-am spus “Damn. Mi-a lipsit toata agitatia asta.” Dar cu siguranta imi vor lipsi momentele frumoase, gandurile personale, amintirile, intamplarile si emotiile resimtite numai ca voi avea grija sa creez altele noi.

De ce iubim?


Sa iubesti nu e nimic, sa fi iubit e ceva. Ca un om sa iubeasca pe altul e probabil cea mai grea sarcina pe care o avem. Cu idei distorsionate ce transpun frumusetea in altfel de interpretari si cu idealuri la limita irealitati, inperceptibile realului dar perceptibile in schimb noua, umili spectatori modelati de opinia publica. Cum se pot naste sentimente in felul acesta?

Si totusi reusim sa fim multumiti intr-o oarecare masura pe o perioada determinata.
De ce cautam perfectiunea cand stim ca nu exista? Daca am fi realisti ne-am da seama ca perfectiunea este intr-adevar plictisitoare, un lucru perfect iti vine sa il pui in vitrina pentru a nu se strica, atunci unde mai e distractia? Unde ar mai fi certurile care sunt sarea si piperul unei relatii si mai apoi impacarile care sunt atat de dulci?

Ei bine ele exista. La naiba !
Personal, stiu ca am calitati dar totusi si atatea defecte. De ce m-ar iubi „el” cand nu ating nici pe departe perfectiunea, cand adesea pot fi geloasa, cand nu imi poate intelege luptele mele interioare si sentimentele mele profunde? De ce ar face asta cand pot fii egoista, cand desi nu am dreptul vreau sa fiu sprijinita, rasfatata si protejata, cand plang la filme desi pe el il amuza, cand mandria mea e prea mare, cand sunt prea sincera, cand rad atunci cand el se asteapta sa plang, cand deznadajduiesc si ma inchid in lumea mea, cand uit deseori ce am si mi se face dor de ceea ce nu am si nu am avut?

Si in acelasi timp, de ce l-as iubi eu? Cand minte la inceput iar mai apoi ajunge sa spuna adevarul intr-un mod oribil, cand promite putin insa uita mult? Cand inseala atunci cand iubeste si paraseste atunci cand nu o mai face, cand tanjesc dupa iubire insa el nu imi ofera, cand crede ca „nu” inseamna „da”, cand nu isi da seama cata satisfactie imi dau lucrurile marunte, cand nu ii place ca cineva sa ii conteste autoritatea? Cand isi imagineaza ca scopul scuza intr-adevar mijloacele, cand nu lasa in urma o parere de rau, cand devine dezinteresat tocmai cand a reusit sa ma cucereasca? Dar mai ales, il urasc pentru ca stie ca nu pot trai fara el.

Am ales ca asta sa fie ultima data cand imi bat capul cu astfel de intrebari. Da, am gasit motive si as mai putea gasi, dar totusi aleg sa va iubesc cu bune si cu rele.
Pentru ca in ciuda a multe, reusiti sa ma faceti fericita.

heart_0141

Categorii:Fata in fata cu mine Etichete:,

Frumusete plastica

10/02/2009 1 comentariu

Vizionand la intamplare cateva filmulete pe YouTube, l-am gasit pe urmatorul.

Am privit in gol cateva secunde dupa terminarea filmuletului, cunosteam puterea photoshopului, dar nu mi-am dat seama cat de distorsionata e perceptia noastra.
Cu tone de machiaj si cu programe gen photoshop trebuie sa concureze fetele din ziua de azi? Asta e idealul nostru de frumusete?
Posibil.
Vad fete pe strada care au scapat fondul de ten si intreaga cutiuta de pudra pe fata pentru a ascunde micile imperfectiuni, pentru a se apropia de ideal in mintea lor. Bai e trist sa nu te uiti in oglinda cand pleci de acasa, dar e si mai trist sa crezi k nu ai alta alegere pentru a te ridica la standardele de frumusete si intr-adevar patetic sa nu recunosti frumusetea naturala.
Acum, pentru cine se chinuie? Fetelor, credeti ca va aprecia prietenul noua ta mascara waterproof pe care ai dat 40 Ron? Sau fondul de ten care se presupune ca te ascunde si pe tine cu totul nu numai semnele provocate de acnee, dar de fapt iti face fata portocalie? Sau superbul tau lipp-gloss care miroase extraordinar dar este ultra lipicios?
Nu zic -nu- machiajului, zic -da- moderatiei. Personal prefer ceva cat mai natural si care nu ma enerveaza cand trebuie sa ma demachiez. Dar fiecare cu gusturile lui desigur, eu doar imi exprim parerea ca doar am dreptul sa o fac.

Si totusi ca sa ne si amuzam, mai jos avem o parodie.

Categorii:Realitate Etichete:, , ,