Arhiva

Posts Tagged ‘relatii’

Viceversa

19/01/2011 1 comentariu

https://voluptateaviselor.files.wordpress.com/2011/01/beyonce_-_if_i_were_a_boy.jpg

Sunt mandra sa fiu femeie, nu ma intelegeti gresit. Doar ca, cateodata as vrea ca rolurile sa se inverseze. As mai vrea sa nu mai existe regulile astea nescrise dar impuse de societate. As vrea sa nu mai existe atitudinea asta marsava, pe care nimeni nu o recunoaste dar cumva exista, fata de femei. La unul din articolele mele, nu mai imi amintesc exact care dar in fine, cineva mi-a lasat un comment care suna ceva de genu ~Ai iesi cu un barbat care nu te atrage si fata de care nu ai pic de interes daca s-ar oferi sa iti plateasca el cina? Wtf? Daca sunt femeie asta inseamna ca nu imi pot plati iesirea in oras? Daca sunt femeie, tanara si nelinistita dar totusi femeie, asta inseamna ca depind de un barbat pentru supravietuirea mea? Va zic un mic secret de-al meu. Niciodata, nici macar o singura data, la orice intalnire, orice fel, cu oricine, nu am plecat de acasa fara bani la mine. Sunt in stare sa imi platesc consumatia, a mea si a ta daca e nevoie, chiar daca in majoritatea cazurilor voi baieti va oferiti. Am platit si eu, ati platit si voi. S-a creat un echilibru si imi place sa il pastrez. Deci nu ma luati pe mine cu atitudinea aia misoginistica. M-am saturat sa aud ca toate femeile sunt materialiste. Oh saracutii barbati, peste ce fel de femei trebuie voi sa dati.

De ce –se stie– ca femeile trebuie sa lungeasca perioada catre extaz? De ce nu pot eu sa incerc sa te atrag in patul meu din prima seara si tu sa imi zici Nu inca, vreau sa ajungem sa ne cunoastem mai bine. De ce, daca tu, ca si barbat, reusesti asta cat mai repede esti macho iar noi suntem decat niste curve? Ajung sa fiu de acord cu Teo de la Deko Cafe. El a zis intr-unul din showurile lui ca voi barbatii va simtiti cam prost pentru ca din punct de vedere fizic noi putem face sex continuu. In teorie, desi din cauze circumstantiale sigur ca nu rezistam doua zile. Dar in teorie noi putem, voi aveti nevoie de cateva minute ca sa va reveniti, sa treceti peste ce vi se intampla voua acolo. Asa ca, fiind gelosi v-ati gandit asa: Hai sa le facem pe astea curve, ca sa se simta prost pentru ele pot si noi nu. Ca o mica paranteza, as vrea sa spun, mergeti la showurile celor de la Deko Cafe, merita.

De ce, daca voi nu sunati doua zile inseamna ca manevrati situatia asa cum trebuie, asa cum spun regulile. De ce, daca ea suna in alea doua zile inseamna ca e cam disperata? Sincer, din punctul meu de vedere, nu ma suna. Nu o sa intru in depresie si nu o sa ma bag sub patura sa plang. Nu ma influenteaza cu nimic chestia asta. Nu o sa te sun sa te stresez, pentru ca nu imi prea pasa de micul tau joculet. Singurul lucru pe care reusiti sa il faceti este sa pierdeti niste puncte. Da, e un pic rautacios din partea mea dar fiecare porniti cu un anumit set de puncte. Punctele cu care porniti sunt in raport direct proportional cu impresia pe care mi-o lasati prima oara. De acolo puteti sa castigati sau sa pierdeti puncte.  E destul de clar ce se intampla atunci cand se ajunge la zero puncte. Dar asa cum se intampla si in anumite concursuri, in functie de rapiditatea cu care ai scazut si punctele pe care le-ai castigat de-a lungul timpului, poti primi o runda salvatoare. Poate ca par un pic ipocrita pentru ca am sistemul asta, avand in vedere ca tip in gura mare De ce naiba fac barbatii prostiile astea? Poate ca sunt, dar nici voi nu va schimbati. E metoda mea de a supravietui, de a tine situatia sub un anumit control. Acum nu va ganditi ca tin un carnetel dupa mine si la fiecare lucru gresit mai pun o bila neagra sau tai o liniuta. Este o chestie mentala, o anumita limita pana la care imi permit sa merg. Un moment in care imi zic pana aici merg.

Imi place sa mentin un echilibru in relatiile mele. Consider ca amandoi ar trebui sa facem compromisuri, ca ar trebui sa ne sustinem reciproc. Consider ca amandoi ar trebui sa sunam pentru ca vrem, pentru ca ne e dor, nu pentru ca urmam anumite reguli, un anumit tipar. Sa putem zambi amandoi si sa spunem Te plac fara sa ne gandim ca e prea devreme sa spunem asta sau ca celalalt nu a zis asta inca. Consider ca niciunul dintre noi nu e fraier pentru ca face toate astea. Consider ca amandoi suntem cei mai curajosi pentru ca ne implicam sincer in relatia asta. Dar atunci cand nu ma ajuti sa mentin un echilibru sanatos, atunci cand ma lasi sa dansez singura in relatie, atunci pierzi punctele alea pe care le mentionam mai sus.

Ar mai fi ceva care as dori sa il punctez in articolul asta. Daca tot sunteti barbati, comportati-va ca atare. Daca v-ati dat seama ca nu mai doriti ceva sau mai ales pe cineva in viata voastra, atunci spune-ti asta. Am fost martora si chiar am trecut prin situatii de genul. Mi-am auzit prietenele spunand Nici acum nu m-a sunat porcul. E clar! S-a terminat. Eu am o mare problema cu situatiile de genul asta. Am facut ceva? Esti suparat sau pur si simplu nu iti place tie, atunci fii barbat si spune. Nu lasa situatia asa in speranta ca o sa inteleaga ea mesajul. Nu, nu. Suni si zici care este problema, nu lasi situatia in aer. Sincer, mi se pare de maxim prost gust. In general detest despartirile. Care vin din partea mea, ma refer. Nu imi place privirea din ochii lui atunci cand o spun. Mi se rupe sufletul cand trebuie sa recunosc ca nu ma poate face fericita. Dar o fac. Fata in fata. Nu las situatia in aer, nu las un offline. Sunt femeie cu un gram de testosteron si sunt mai „barbata” ca voi.

Imi plac lucrurile facute in felul meu, dar sunt dispusa sa fac si compromisuri. Sunt o persoana cu care te poti intelege daca porti cateva grame de bun simt dupa tine. Daca ma respecti pe mine si pe tine. Daca esti sincer si open-minded.

Mi se pare ca am insistat mult in ultima perioada pe tema barbati vs femei. Dar ma preseaza gandurile astea, ma lovesc de situatiile astea si parca sper sa se raspandeasca vorbele in tara. Peste munti si prin padure. 😀 As vrea sa se stie ca ne aflam intr-o situatie nu prea placuta pe care o construim noi insine. Ne invartim printr-un balci si sarim dintr-un joc in altul. Si fiecare joc ne seaca cate putin de energie si optimism.

Deci, ce vreti?

14/01/2011 5 comentarii

https://voluptateaviselor.files.wordpress.com/2011/01/kosa_jealous_mix.jpg

Eu, critica, analitica si vesnic in cautarea raspunsului in privinta -nemurirea sufletului- ma gandeam asa departe. Ma gandeam la femei si barbati. Ma gandeam la relatia dintre noi ca niste mamifere superioare ce suntem. Ma gandeam la grupul de prieteni in care am crescut. Ma gandeam ca la un nivel de prietenie sunt mai compatibila cu barbatii decat cu femeile. Sunt adorabila, n-am ce face. Am o tona de prieteni de sex masculin si o singura buna prietena. Da, una. N-am nevoie de mai mult. Am nevoie decat de o singura persoana de sex feminin care sa ma inteleaga cand zic – Nesimtitul ala a vrut sa mi-o traga in tufisuri, la prima intalnire ! Da, sigur am amice cu care ma intalnesc o data la doua luni, si noi ca fetele. Dar cei cu care vorbesc zilnic si ies in oras doar de dragul iesirii sunteti voi, drage primate de sex masculin. Vreti sa stiti de ce? Femeile au ceva, ceva ce numai femeile l-ar putea avea. Un je ne sais quoi. O rautate bine inradacinata fata de semenele lor. Parca am fi intr-un fel de competitie. Numai noi putem spune una despre cealalta – Ah aia e o curva, o curva ! Voi nu faceti asta. Voi nu va uitati unul la celalalt si va ganditi –Ah ce gigolo e ala, ce fraier ! Nu, voi spuneti – Bravo lui, bahh! Intelegeti ce vreau eu sa zic aici? Voi ca barbati va sustineti unii pe ceilalti. Noi? Nici nu mai zic. In principiu intelegeti de ce prefer masculii ca si prieteni. Pentru ca sunt mai sinceri, mai putin rautaciosi, mai protectori.

Pe baza acestor lucruri, purtam o conversatie cu un prieten acum aproximativ o saptamana. Eram la un barulet din inima orasului si dezbateam diverse subiecte. Cumva, am ajuns la subiectul asta. I-am prezentat si lui situatia si toate gandurile care imi vantura prin minte. Iar apoi mai in gluma mai in serios am pus intrebarea – Cum ne suportati? Voi ca si barbati deci chill pe noi ca si femei deci usor nevrotice ? Mi-a placut reactia lui. Mi-a tras un zambet strengar si mi-a spus – Pentru ca vrem un singur lucru de la voi. Am ramas socata. Nu poate fi atat de usor. Am plecat pentru ca timpul ne presa. Am ajuns acasa si in linistea (a se citi muzica) camerei mele am intors problema pe toate partile. M-am revoltat. Eu privesc problema asa… Atunci cand un barbat si o femeie se intalnesc si incep sa scape mici zambete tampe si ocheade inseamna ca se plac. Dar se plac la un nivel fizic. Eu, femeie, cand te vad pe tine, barbatul, prima oara ma atragi fizic. Nu am de unde sa stiu ce suflet mare ai tu. Asta e situatia. O stiu si o inteleg. Da, baieti si noi ne simtim atrase de voi. Nu ne gandim la casuta aia de la periferia orasului cu gardulet alb din prima seara.

Inteleg ce iti vine tie prima oara in cap cand vezi o femeie dar nu imi spune ca pe baza acelor ganduri iti construesti intreaga viata. Da, asta vrei in prima seara si a doua si poate inca cateva dupa aceea. Dar in acele mici pauze pe care le luati atunci cand trebuie sa va odihniti, sa mancati, sa reveniti la viata voastra, in fine sa va ridicati din pat. Ei bine, atunci ajungeti sa va cunoasteti. Si poate ca puteti ajunge chiar sa…o doamne, sa va placeti. Pentru ceea ce sunteti ca si persoane, nu pentru miscarea aia marfa pe care o face ea cand sta deasupra (bine, putin si pentru aia). In momentul ala simti nevoia sa fii alaturi de persoana respectiva pentru ca iti place tot ce insumeaza ea. Deci nu imi spune mie ca voi vreti numai sa ne aduceti in pat. Nu e atat de usor. E imposibil. Nu cand eu ma refer la o situatie mai ampla, cand ma intreb pe un ton amuzat –cum ne suportati in viata de zi cu zi, cu toate suisurile si coborasurile unei relatii, nu doar pentru o seara.

P.s. Melodia e doar asa, ca sa ma laud cu ce mai ascult in ultima vreme. Imi place la nebunie. Angry woman music.