Archive

Posts Tagged ‘prietenie’

Ganduri bune


Astazi nu am mai fost egoista. Astazi, dintr-un oarecare motiv am vrut si am putut aprecia.

https://voluptateaviselor.files.wordpress.com/2011/02/11-3-rounds-and-a-sound.jpg

Imi amintesc noaptea aceea. Imi amintesc ca era o pana de curent. Imi amintesc cum ai stat langa mine in pat, toata noaptea. Aveam o singura lumanare pe masuta din colt care ma ajuta sa vad franturi din tine. Imi amintesc ca ai vorbit cu mine despre lucruri pe care noi nu le mai vorbisem pana atunci si stiu ca ai tacut atunci cand ai simtit ca am nevoie de asta. Imi amintesc expresia fetei tale atunci cand ti-am spus tot ce am simtit pana in momentul ala si tot ce voi simti de atunci inainte. Ti-am simtit panica dinauntrul tau atunci cand ti-ai dat seama ca esti vinovat de lucruri pe care nu le credeai posibile. Stiu cat de surprins ai fost cand tocmai eu te-am lasat fara cuvinte.

Imi amintesc ca ai incercat sa gasesti o solutie pentru amandoi dar in special pentru mine.  Ai fi crezut ca tocmai eu o sa fac alegerea rationala ? Stiu ca nici nu iti trecea prin minte, stii ca nici mie. Imi amintesc ca m-ai lasat sa te imbratisez pana in ultima clipa. Stiu ca ti-ai dat seama ca imi inabuseam lacrimile, stiu ca observai cum incercam sa le sterg chiar inainte de a cobora pe obraz. Nu ai spus nimic desi cateva dintre ele au reusit sa ajunga pe gatul tau. Stiu ca iti era greu sa ma vezi asa dar stiai ca mie imi e si mai greu sa recunosc. Imi amintesc de ultima ta privire. Imi amintesc ultimele tale cuvinte.  Da, imi amintesc. Da, am apreciat ca mi-ai aratat ca si tu esti speriat…

Cu drag,
Irina

Iubire vs Prietenie

14/01/2011 5 comentarii

Ah iti mai aduci aminte de ziua in care ne-am cunoscut? spuse ea zambind, avand ochii visatori si fiind pierduta printre ganduri.
Sigur ca imi aduc aminte. Totusi un singur lucru nu mai tin minte cum si unde s-a intamplat. Primul nostru sarut.
Glumesti, nu? Era una din serile acelea in care toamna incepea sa isi faca simtita prezenta. M-ai condus acasa si …
Te-am sarutat?
Da.
Asa indraznet eram ?

Ea incepu sa rada si isi misca capul in semn de aprobare.
Ce curajos eram pe atunci. Dar eu nu inteleg cum de ai avut tu curaj sa ma saruti inapoi. Eu in locul tau ma plezneam sanatos.

Desi acum vorbeau de prime intalniri si saruturi, totul era o pasiune stinsa in momentul asta. Erau decat doi prieteni care depanau amintiri si savurau vremurile bune demult apuse. Dar asta este decat o poveste. Este greu sa separi iubirea de prietenie. Si totusi este greu ca cele doua sa coexiste. Trebuie sa poti lasa in urma sentimentele si resentimentele ca sa poti privi catre un nou inceput. Poti oare sa privesti in urma cu bucurie la momentele dragi si apoi sa intorci privirea spre o simpla prietenie fara ca momentele mai putin dragi sa te napadeasca?
Chiar citeam zilele trecute pe blogul altei visatoare, care isi pune intrebari existentiale la fel ca mine, despre asta. Si ea se intreba daca iubirea si prietenia pot coexista? Daca ei doi s-ar putea reinventa pentru un nou inceput. Si chiar astazi vorbeam cu un prieten care sustine ca el pastreaza un grad de prietenie cu toate fostele lui prietene. Ca vrea sa lase loc de buna ziua. Mi-a spus ca are grija sa lase un anumit timp sa treaca, ca atunci cand lucrurile se linistesc si furtuna trece o prietenie poate fi insamantata. Fiind incapatanata si cu dorinta de a avea mereu dreptate am derulat toate relatiile mele in minte si toate tentativele de prietenie si am pornit intr-o polemica.

Atunci cand imi spui ca inca esti prieten/a cu fosta/ul nu prea imi vine sa cred. Cel putin nu prieten in adevaratul sens al cuvantului. Te cred ca va salutati din cand in cand si va intrebati de sanatate si munca. Dar nu cred ca iesi cu fosta la bere, nu o chemi cand ai nevoie de ajutor pentru a te muta sau pentru a pregati cina pentru actuala prietena si cu siguranta nu o suni la doua dimineata ca sa ii spui sa te sustina pentru ca treci printr-o situatie dificila. Pentru ca asta fac prieteni, nu?

Deci da, cred ca prietenii superficiale de genul acesta poate avea oricine. Dar prietenii tapitate cu prea multe amintiri legate cu o funda stropita cu suferinta, care pot triumfa nu cred ca pot exista. Pentru ca eu privesc situatia din urmatorul unghi: Daca el s-a despartit de mine atunci eu sunt ranita, fie pentru ca aveam anumite sentimente pentru persoana respectiva, fie pentru ca nu reusisem inca sa nutresc ceva pentru el dar mandria mea de femeie se trezeste si se simte lezata. Si nu consider ca este sanatos sa imi alimentez sentimentele si sperantele cu o potentiala prietenie. Iar daca nu am avut ocazia sa nutresc nimic fata de cealalta persoana inseamna ca nu am avut timp nici sa o cunosc in totalitate ca sa nu mai spun ca mandria mea de femeie este destul de mare, deci si in cazul acesta se exclude o potentiala prietenie.

Apoi mai exista situatia in care eu ma despart de respectivul. Aici avem iar doua posibile scenarii. Am avut anumite sentimente dar am avut un motiv atat de puternic incat am trecut peste ele iar acesta nu ma lasa sa pornesc o prietenie plus ca putem aduce iar in discutie alimentarea sentimentelor pe care am mentionat-o mai sus. Sau poate sentimentele acelea deja s-au dus din anumite motive dar respectivul inca mai simte ceva si atunci poate invoca el -nealimentarea unei sperante care nu isi are rostul. Iar daca nu isi invoca dreptul asta si chiar incercati prietenia, si unul dintre noi, oricare, inca mai simte ceva atunci persoana respectiva va incerca sa resusciteze relatia. Va incerca sa resusciteze ceva ce nu mai are vlaga. Si iarasi ne vom departa de prietenie. In concluzie, consider ca atunci cand un capitol din viata voastra se incheie cel mai bine este sa il lasi asa. Cred ca atunci cand vine vorba de iubire vs prietenie fiecare se lupta in ringuri diferite. Cred ca nu fac parte din aceeasi liga si prin urmare fiecare castiga in felul lui dar niciodata unul impotriva celuilalt.

Later Edit: Daca vreunul dintre voi reuseste printr-o minune sa fie cu adevarat prieten cu o persoana cu care a fost candva intr-o relatie, in cazul acesta aveti felicitarile mele. Serios, din toata inima. Doar ca eu consider ca astfel de situatii sunt extrem de rare. As putea spune chiar una la un milion.

For my one and only

19/02/2009 1 comentariu

Prietenia este un suflet si o minte in doua trupuri…

Parca te-as cunoaste de o viata …poate doua…

Aveam 12 ani. Abia ma mutasem in blocul turn, din capatul aleii. Mi-a luat cateva zile pana sa te cunosc. Si acum tin minte camasuta albastra si pantalonii tai scurti. Tin minte ca mi-au atras atentia ochii tai, erau de un albastru nemaivazut. Stiu ca tu ma tii minte drept fata cu fustita rosie. Am fost neincrezatoare, dar ce imi pasa? Aveam cu cine sa ma joc. Acum radem, atunci ne certam si ne testam prietenia. Imparteam totul, ne pierdeam zilele pe afara, noptile la telefon.

Mai tii minte cat de repede treceau verile? Prea repede. Mai tii minte cum inghetam iarna  numai ca sa ne jucam si sa stam impreuna? Mai tii minte cate emotii si sentimente noi incercam zi de zi? Mai stii cate zile de nastere, onomastice, sarbatori am petrecut impreuna? Desigur. Stii ca am grija sa iti amintesc. 🙂

Mai poti numara orele pierdute in scara blocului? Mai stii cate alte prietenii false am incercat si noi? Mai poti numara noptile pierdute? Mai poti numara de cate ori am plans pe umarul tau? Mai poti numara orele petrecute vorbind despre nimicuri? Mai poti numara cate sfaturi ne-am dat? Mai stii de cate ori ne-am ajutat si ne-am aparat una pe alta? Cu siguranta nu.

Stii ca oricat de indragostita sunt, tot tu esti prima persoana la care ma gandesc cand ma trezesc? Stii ca doar tu imi cunosti temerile, dorintele si secretele? Stii ca doar tu o cunosti pe adevarata -eu- ? Stii ca imi pare rau pentru orice lucru pe care l-am gresit fata de tine? You know ur my super girl right? Sigur ca stii.

Nici acum nu am uitat cum obisnuiai sa spui ca eu sunt o carte deschisa in fata ta. Doar tu ai cheia care se potriveste lacatului.

Stii ca profunzimea sentimentelor si relatiei noastre este greu de inteles. Stii ca multi arunca vorbe in vant, doar noi stim adevarul. Stii cat de greu imi este sa cuprind intr-un singur articol tot ce as vrea sa spun, sa explic, sa amintesc. La indemnul tau mi-am facut blog, nu as fi corecta daca nu te-as face parte din el la fel cum faci parte din viata mea de zi cu zi.

Eu sunt eu din cauza ta, tu esti tu din cauza mea. Suntem noi pentru ca vrem si putem si nu mai stim cum sa fim altfel acum.
Stii ca in curand se implinesc 9 ani de cand ne cunoastem. Stii ca te iubesc si ca nu stiu ce m-as face fara tine.

Voi intra in detalii, voi povesti tot ce mai pot, tot ce mai stiu, ce a ramas in urma, ce va urma. Tot ce e al meu, al tau, al nostru.

dsc_0325