Arhiva

Posts Tagged ‘poezie’

8 Martie


La multi ani mie si voua fetelor. Chiar daca e intarziata urarea, ziua inca nu s-a sfarsit. So… o iesire cat mai placuta cu fetele.

8 Martie (in viziunea unui sot)

De ziua ta femeie, de eşti mamă sau fică,
Ori metamorfozată în soacră mare, mică,
Doresc la fiecare un cer fără de nori,
Lângă acela care v-aduce astăzi flori,

Şi mulţi ani, fericire, căci fără voi n-am şti
Ce-i patima-n iubire, sau ce-i a pătimi,
Ce simte un bărbat, călcându-i neuronii
În fiecare zi, mai des ca pantalonii,

Cum flacăra-i dogoare, şi cât de exaltată
E inima ce-i sare când soacra se arată,
Şi sângele-i cum fierbe, şi tot e numai ape
De-a voastră gură dulce când caută să scape ;

Că, cine-n lume oare, când nu face prezenţă,
Îl cată-n disperare la morgă sau urgenţă (?!)
Ca-n zori, fără de ghete, palton sau fără bască,
S-apară cu buchete de Panciu sau Fetească (!)

Şi cin’ l-ar mai păzi, de n-aţi fi voi de strajă,
Să cadă-n noapte, zi, la altele în mreajă,
Sau cin’ l-ar îmbrăca, frumos, la patru ace,
Când el e programat doar ca să se dezbrace (?!)

Căci de-aia lui, săracul, scurtat şi de o coastă,
I-a dat Domnul, cu sacul, noroc de o nevastă
Făcută să apară, în prag, de soare plină,
Chiar şi când plouă-afară, în ziua de chenzină,

Iar seara, la culcare, ca-n clipa cea dintâi,
Să-l scoată, iubitoare, un ceas de sub călcâi,
Şi-n gingaşe cuvinte, în toi când e amorul,
Să dea, i-aduce-aminte, în zori cu-aspiratorul,

Prin piaţă-apoi o tură, că lista-i pe hârtie,
Şi-n drum, pe scurtătură, şi pe la florărie….
Da’ nu cumva să uite, să ia nişte Cotnar’
Să-nchine, cu băieţii, la cină un pahar,

Fiind ziua când femeia, cât viaţa e de grea,
I-aduce lui aminte, că are-o zi şi ea,
Căci altfel, el confuz, cum e de obicei,
Ar crede, cum se vede, că toate-s ale ei !

Valeriu Cercel

Postata de Anita Solomon pe 360romania.

Anunțuri

Femeie. Ah femeie.


Am preluat o leapsa de la Semafor. Trebuie sa dedic un post in cinstea noastra, a femeilor. Mai exact trebuie sa postez o poezie despre sau inchinata sexului frumos si alaturi o poza cu mine in care consider ca am iesit minunat. Pentru ca sunt femeie iar atunci cand ma uit in oglinda imi vine sa ma pup pentru asta, am postat nu numai o poezie ci si o melodie in cinstea femeilor.

https://voluptateaviselor.files.wordpress.com/2010/02/stefan-banica-te-iubesc-femeie.jpg

 

Celei care minte -Ion Minulescu

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată, am să te iert –
E vechi păcatul si nu eşti prima vinovată!…

În cinstea ta, cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe si maci –
Tot flori însângerate –
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă si-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată, bate miezul nopţii…
E ora când amanţii,-alt’dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată…
Deci vino, vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna si-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi: Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit si câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?…

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată am să te iert –
E vechi păcatul si nu eşti prima vinovată!…

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer nimic din ce poetul palid cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi – ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori –
Să-ncepem slujba-n miez de noapte si mâine s-o sfârşim în zori!


Leapsa poate fi preluata de toate doamnele si domnisoarele doritoare.

Craciun fericit !


Mos Craciun cu plete dalbe,
A sosit de prin nameti
Si aduce daruri multe
La fetite si baieti.
Mos Craciun, Mos Craciun.

Din batrani se povesteste,
Ca-n toti anii negresit
Mos Craciun pribeag soseste
Niciodata n-a lipsit.
Mos Craciun, Mos Craciun.

Mos Craciun cu plete dalbe,
Incotro vrei sa apuci?
Ti-as canta florile dalbe,
De la noi sa nu te duci.
Mos Craciun, Mos Craciun.

Asta pentru a va provoca un zambet si ca sa va amintiti de copilarie, de colinde, de emotii. Craciun fericit !

Primul sarut

20/03/2009 27 comentarii

Ca sa onorez leapsa primita de la Hime legata de primul sarut cu adevarat important, cel care inca provoaca fiori numai la amintirea acestuia, am lasat ca poezia de mai jos sa spuna totul in locul meu.

primul sărut a fost cu gust de miere
un dar sfios de buze tremurânde
de-aripe zbateri ca o adiere
copilării de dragoste flămânde

nectar amestecasem în ardoare
şi l-am sorbit aproape să mă-mbete
cu lacrime stârnite de candoare
am reuşit să-mi potolesc din sete

eu mi-am dorit mereu cheseaua plină
hrănindu-mă ca fluturii din flori
mă-ndestulam cu gura ta divină
nesaţ stârnit de-al florilor comori

Primul sarut de Ovidiu Oana

primul-sarut

Amintirea copilariei

07/02/2009 3 comentarii

Pe vremea cand abia puteam numara pe degete, cand mi se punea intrebarea “ Ia spune tu Cristina, ce vrei sa te faci cand vei fii mare?” raspundeam mandra “doctorita”, nu am suportat niciodata sa mi se faca injectii si pe atunci aveam impresia ca fiind in domeniu, doar eu o sa le fac nu o sa le si primesc, pana cand mi-a dat mama vestea devastatoarea “sunt om. ma imbolnavesc”. Acesta a fost primul meu vis maret, printre sutele de dorinte, mi-a fost naruit asa ca am trecut repede la alta profesie. Asta e frumusetea copilariei, nici o suparare nu tine mai mult de 10 minute. Acum sunt pe bancile facultatii si desigur ca nu sunt nici macar pe aproape a ce vroiam sa ma fac cand eram mica, fiindca desigur parerile si gusturile s-au schimbat si alte conceptii s-au format.

Copii au cele mai multe vise, toti am avut astfel de vise, imi amintesc ca visam la diverse jucarii iar mama imi spunea ca nu sunt potrivite pentru o fata. Eh mi-am recunoscut sexul mai tarziu. Imi amintesc ca ma cataram in cel mai inalt copac si visam ca ating cerul, ma strambam cand nu ma lasau parintii sa fac cate ceva si ma gandeam “eu nu o sa spun -nu- copiilor mei”, alergam si visam ca zbor cu viteza luminii. Imi amintesc ca ma murdaream si NU imi ziceam “noroc ca spala mama cu detergentul X”, petreceam ore intregi in bucatarie, iar acum abia mai stiu cum arata. Imi amintesc ca stateam intinsa in iarba si visam ca sunt pe unul din norii de deasupra mea, stateam pe umerii tatalui meu si visam ca sunt pe cel mai rapid cal. Imi dau seama ca vroiam sa ajung cat mai sus si sa ma misc cat mai repede. Ironia e ca acum imi e frica de inaltime si incetinesc sa privesc frumusetea lucrurilor.

Dar m-am hotarat, cand o sa fiu mare, nu o sa uit sa visez, si voi purta amintirea copilariei dupa mine. Copilaria este inima tuturor varstelor, este inceputul viselor dar nu si sfarsitul lor.

Căci te iubesc, copilarie, ca zeul nemurirea,
Ca preotul altarul, ca spaima un azil;
Ca sceptrul mâna blândă, ca vulturul mărirea,
Ca visul pe-un copil.

Mihai Eminescu in Amorul unei marmure se adresa unei copile, my personal edit -copilarie- .
Si daca tot am pornit pe aceasta cale, am mai gasit o poezie draguta scrisa de Sanziana Badea numita Copilarie.

As vrea sa raman copil
Pentru totdeauna!
As vrea sa ma joc ,
Sa alerg desculta,
Sa construiesc castele de nisip ,
Si sa prind fluturi
Sa-mi pun cirese la urechi
Si sa fiu alintata.
Daca s-ar putea ,
As ridica ruga Lui Dumnezeu
Sa ramana mama mama,
Tata tata
Si sa nu devina bunic.bunica.
Si eu ,
Printesa lor iubita
Ce pacat ca nu se poate
Ca eu sa fiu copil mereu!
Legea firii este ca toti copiii
Sa devina parinti de copii
Si sa retraiasca copilaria
Cu ochi si suflet de parinti.

Amintirea copilariei