Archive

Archive for the ‘Fata in fata cu mine’ Category

Viceversa

19/01/2011 1 comentariu

https://voluptateaviselor.files.wordpress.com/2011/01/beyonce_-_if_i_were_a_boy.jpg

Sunt mandra sa fiu femeie, nu ma intelegeti gresit. Doar ca, cateodata as vrea ca rolurile sa se inverseze. As mai vrea sa nu mai existe regulile astea nescrise dar impuse de societate. As vrea sa nu mai existe atitudinea asta marsava, pe care nimeni nu o recunoaste dar cumva exista, fata de femei. La unul din articolele mele, nu mai imi amintesc exact care dar in fine, cineva mi-a lasat un comment care suna ceva de genu ~Ai iesi cu un barbat care nu te atrage si fata de care nu ai pic de interes daca s-ar oferi sa iti plateasca el cina? Wtf? Daca sunt femeie asta inseamna ca nu imi pot plati iesirea in oras? Daca sunt femeie, tanara si nelinistita dar totusi femeie, asta inseamna ca depind de un barbat pentru supravietuirea mea? Va zic un mic secret de-al meu. Niciodata, nici macar o singura data, la orice intalnire, orice fel, cu oricine, nu am plecat de acasa fara bani la mine. Sunt in stare sa imi platesc consumatia, a mea si a ta daca e nevoie, chiar daca in majoritatea cazurilor voi baieti va oferiti. Am platit si eu, ati platit si voi. S-a creat un echilibru si imi place sa il pastrez. Deci nu ma luati pe mine cu atitudinea aia misoginistica. M-am saturat sa aud ca toate femeile sunt materialiste. Oh saracutii barbati, peste ce fel de femei trebuie voi sa dati.

De ce –se stie– ca femeile trebuie sa lungeasca perioada catre extaz? De ce nu pot eu sa incerc sa te atrag in patul meu din prima seara si tu sa imi zici Nu inca, vreau sa ajungem sa ne cunoastem mai bine. De ce, daca tu, ca si barbat, reusesti asta cat mai repede esti macho iar noi suntem decat niste curve? Ajung sa fiu de acord cu Teo de la Deko Cafe. El a zis intr-unul din showurile lui ca voi barbatii va simtiti cam prost pentru ca din punct de vedere fizic noi putem face sex continuu. In teorie, desi din cauze circumstantiale sigur ca nu rezistam doua zile. Dar in teorie noi putem, voi aveti nevoie de cateva minute ca sa va reveniti, sa treceti peste ce vi se intampla voua acolo. Asa ca, fiind gelosi v-ati gandit asa: Hai sa le facem pe astea curve, ca sa se simta prost pentru ele pot si noi nu. Ca o mica paranteza, as vrea sa spun, mergeti la showurile celor de la Deko Cafe, merita.

De ce, daca voi nu sunati doua zile inseamna ca manevrati situatia asa cum trebuie, asa cum spun regulile. De ce, daca ea suna in alea doua zile inseamna ca e cam disperata? Sincer, din punctul meu de vedere, nu ma suna. Nu o sa intru in depresie si nu o sa ma bag sub patura sa plang. Nu ma influenteaza cu nimic chestia asta. Nu o sa te sun sa te stresez, pentru ca nu imi prea pasa de micul tau joculet. Singurul lucru pe care reusiti sa il faceti este sa pierdeti niste puncte. Da, e un pic rautacios din partea mea dar fiecare porniti cu un anumit set de puncte. Punctele cu care porniti sunt in raport direct proportional cu impresia pe care mi-o lasati prima oara. De acolo puteti sa castigati sau sa pierdeti puncte.  E destul de clar ce se intampla atunci cand se ajunge la zero puncte. Dar asa cum se intampla si in anumite concursuri, in functie de rapiditatea cu care ai scazut si punctele pe care le-ai castigat de-a lungul timpului, poti primi o runda salvatoare. Poate ca par un pic ipocrita pentru ca am sistemul asta, avand in vedere ca tip in gura mare De ce naiba fac barbatii prostiile astea? Poate ca sunt, dar nici voi nu va schimbati. E metoda mea de a supravietui, de a tine situatia sub un anumit control. Acum nu va ganditi ca tin un carnetel dupa mine si la fiecare lucru gresit mai pun o bila neagra sau tai o liniuta. Este o chestie mentala, o anumita limita pana la care imi permit sa merg. Un moment in care imi zic pana aici merg.

Imi place sa mentin un echilibru in relatiile mele. Consider ca amandoi ar trebui sa facem compromisuri, ca ar trebui sa ne sustinem reciproc. Consider ca amandoi ar trebui sa sunam pentru ca vrem, pentru ca ne e dor, nu pentru ca urmam anumite reguli, un anumit tipar. Sa putem zambi amandoi si sa spunem Te plac fara sa ne gandim ca e prea devreme sa spunem asta sau ca celalalt nu a zis asta inca. Consider ca niciunul dintre noi nu e fraier pentru ca face toate astea. Consider ca amandoi suntem cei mai curajosi pentru ca ne implicam sincer in relatia asta. Dar atunci cand nu ma ajuti sa mentin un echilibru sanatos, atunci cand ma lasi sa dansez singura in relatie, atunci pierzi punctele alea pe care le mentionam mai sus.

Ar mai fi ceva care as dori sa il punctez in articolul asta. Daca tot sunteti barbati, comportati-va ca atare. Daca v-ati dat seama ca nu mai doriti ceva sau mai ales pe cineva in viata voastra, atunci spune-ti asta. Am fost martora si chiar am trecut prin situatii de genul. Mi-am auzit prietenele spunand Nici acum nu m-a sunat porcul. E clar! S-a terminat. Eu am o mare problema cu situatiile de genul asta. Am facut ceva? Esti suparat sau pur si simplu nu iti place tie, atunci fii barbat si spune. Nu lasa situatia asa in speranta ca o sa inteleaga ea mesajul. Nu, nu. Suni si zici care este problema, nu lasi situatia in aer. Sincer, mi se pare de maxim prost gust. In general detest despartirile. Care vin din partea mea, ma refer. Nu imi place privirea din ochii lui atunci cand o spun. Mi se rupe sufletul cand trebuie sa recunosc ca nu ma poate face fericita. Dar o fac. Fata in fata. Nu las situatia in aer, nu las un offline. Sunt femeie cu un gram de testosteron si sunt mai „barbata” ca voi.

Imi plac lucrurile facute in felul meu, dar sunt dispusa sa fac si compromisuri. Sunt o persoana cu care te poti intelege daca porti cateva grame de bun simt dupa tine. Daca ma respecti pe mine si pe tine. Daca esti sincer si open-minded.

Mi se pare ca am insistat mult in ultima perioada pe tema barbati vs femei. Dar ma preseaza gandurile astea, ma lovesc de situatiile astea si parca sper sa se raspandeasca vorbele in tara. Peste munti si prin padure. 😀 As vrea sa se stie ca ne aflam intr-o situatie nu prea placuta pe care o construim noi insine. Ne invartim printr-un balci si sarim dintr-un joc in altul. Si fiecare joc ne seaca cate putin de energie si optimism.

Deci, ce vreti?

14/01/2011 5 comentarii

https://voluptateaviselor.files.wordpress.com/2011/01/kosa_jealous_mix.jpg

Eu, critica, analitica si vesnic in cautarea raspunsului in privinta -nemurirea sufletului- ma gandeam asa departe. Ma gandeam la femei si barbati. Ma gandeam la relatia dintre noi ca niste mamifere superioare ce suntem. Ma gandeam la grupul de prieteni in care am crescut. Ma gandeam ca la un nivel de prietenie sunt mai compatibila cu barbatii decat cu femeile. Sunt adorabila, n-am ce face. Am o tona de prieteni de sex masculin si o singura buna prietena. Da, una. N-am nevoie de mai mult. Am nevoie decat de o singura persoana de sex feminin care sa ma inteleaga cand zic – Nesimtitul ala a vrut sa mi-o traga in tufisuri, la prima intalnire ! Da, sigur am amice cu care ma intalnesc o data la doua luni, si noi ca fetele. Dar cei cu care vorbesc zilnic si ies in oras doar de dragul iesirii sunteti voi, drage primate de sex masculin. Vreti sa stiti de ce? Femeile au ceva, ceva ce numai femeile l-ar putea avea. Un je ne sais quoi. O rautate bine inradacinata fata de semenele lor. Parca am fi intr-un fel de competitie. Numai noi putem spune una despre cealalta – Ah aia e o curva, o curva ! Voi nu faceti asta. Voi nu va uitati unul la celalalt si va ganditi –Ah ce gigolo e ala, ce fraier ! Nu, voi spuneti – Bravo lui, bahh! Intelegeti ce vreau eu sa zic aici? Voi ca barbati va sustineti unii pe ceilalti. Noi? Nici nu mai zic. In principiu intelegeti de ce prefer masculii ca si prieteni. Pentru ca sunt mai sinceri, mai putin rautaciosi, mai protectori.

Pe baza acestor lucruri, purtam o conversatie cu un prieten acum aproximativ o saptamana. Eram la un barulet din inima orasului si dezbateam diverse subiecte. Cumva, am ajuns la subiectul asta. I-am prezentat si lui situatia si toate gandurile care imi vantura prin minte. Iar apoi mai in gluma mai in serios am pus intrebarea – Cum ne suportati? Voi ca si barbati deci chill pe noi ca si femei deci usor nevrotice ? Mi-a placut reactia lui. Mi-a tras un zambet strengar si mi-a spus – Pentru ca vrem un singur lucru de la voi. Am ramas socata. Nu poate fi atat de usor. Am plecat pentru ca timpul ne presa. Am ajuns acasa si in linistea (a se citi muzica) camerei mele am intors problema pe toate partile. M-am revoltat. Eu privesc problema asa… Atunci cand un barbat si o femeie se intalnesc si incep sa scape mici zambete tampe si ocheade inseamna ca se plac. Dar se plac la un nivel fizic. Eu, femeie, cand te vad pe tine, barbatul, prima oara ma atragi fizic. Nu am de unde sa stiu ce suflet mare ai tu. Asta e situatia. O stiu si o inteleg. Da, baieti si noi ne simtim atrase de voi. Nu ne gandim la casuta aia de la periferia orasului cu gardulet alb din prima seara.

Inteleg ce iti vine tie prima oara in cap cand vezi o femeie dar nu imi spune ca pe baza acelor ganduri iti construesti intreaga viata. Da, asta vrei in prima seara si a doua si poate inca cateva dupa aceea. Dar in acele mici pauze pe care le luati atunci cand trebuie sa va odihniti, sa mancati, sa reveniti la viata voastra, in fine sa va ridicati din pat. Ei bine, atunci ajungeti sa va cunoasteti. Si poate ca puteti ajunge chiar sa…o doamne, sa va placeti. Pentru ceea ce sunteti ca si persoane, nu pentru miscarea aia marfa pe care o face ea cand sta deasupra (bine, putin si pentru aia). In momentul ala simti nevoia sa fii alaturi de persoana respectiva pentru ca iti place tot ce insumeaza ea. Deci nu imi spune mie ca voi vreti numai sa ne aduceti in pat. Nu e atat de usor. E imposibil. Nu cand eu ma refer la o situatie mai ampla, cand ma intreb pe un ton amuzat –cum ne suportati in viata de zi cu zi, cu toate suisurile si coborasurile unei relatii, nu doar pentru o seara.

P.s. Melodia e doar asa, ca sa ma laud cu ce mai ascult in ultima vreme. Imi place la nebunie. Angry woman music.

Iubire vs Prietenie

14/01/2011 5 comentarii

Ah iti mai aduci aminte de ziua in care ne-am cunoscut? spuse ea zambind, avand ochii visatori si fiind pierduta printre ganduri.
Sigur ca imi aduc aminte. Totusi un singur lucru nu mai tin minte cum si unde s-a intamplat. Primul nostru sarut.
Glumesti, nu? Era una din serile acelea in care toamna incepea sa isi faca simtita prezenta. M-ai condus acasa si …
Te-am sarutat?
Da.
Asa indraznet eram ?

Ea incepu sa rada si isi misca capul in semn de aprobare.
Ce curajos eram pe atunci. Dar eu nu inteleg cum de ai avut tu curaj sa ma saruti inapoi. Eu in locul tau ma plezneam sanatos.

Desi acum vorbeau de prime intalniri si saruturi, totul era o pasiune stinsa in momentul asta. Erau decat doi prieteni care depanau amintiri si savurau vremurile bune demult apuse. Dar asta este decat o poveste. Este greu sa separi iubirea de prietenie. Si totusi este greu ca cele doua sa coexiste. Trebuie sa poti lasa in urma sentimentele si resentimentele ca sa poti privi catre un nou inceput. Poti oare sa privesti in urma cu bucurie la momentele dragi si apoi sa intorci privirea spre o simpla prietenie fara ca momentele mai putin dragi sa te napadeasca?
Chiar citeam zilele trecute pe blogul altei visatoare, care isi pune intrebari existentiale la fel ca mine, despre asta. Si ea se intreba daca iubirea si prietenia pot coexista? Daca ei doi s-ar putea reinventa pentru un nou inceput. Si chiar astazi vorbeam cu un prieten care sustine ca el pastreaza un grad de prietenie cu toate fostele lui prietene. Ca vrea sa lase loc de buna ziua. Mi-a spus ca are grija sa lase un anumit timp sa treaca, ca atunci cand lucrurile se linistesc si furtuna trece o prietenie poate fi insamantata. Fiind incapatanata si cu dorinta de a avea mereu dreptate am derulat toate relatiile mele in minte si toate tentativele de prietenie si am pornit intr-o polemica.

Atunci cand imi spui ca inca esti prieten/a cu fosta/ul nu prea imi vine sa cred. Cel putin nu prieten in adevaratul sens al cuvantului. Te cred ca va salutati din cand in cand si va intrebati de sanatate si munca. Dar nu cred ca iesi cu fosta la bere, nu o chemi cand ai nevoie de ajutor pentru a te muta sau pentru a pregati cina pentru actuala prietena si cu siguranta nu o suni la doua dimineata ca sa ii spui sa te sustina pentru ca treci printr-o situatie dificila. Pentru ca asta fac prieteni, nu?

Deci da, cred ca prietenii superficiale de genul acesta poate avea oricine. Dar prietenii tapitate cu prea multe amintiri legate cu o funda stropita cu suferinta, care pot triumfa nu cred ca pot exista. Pentru ca eu privesc situatia din urmatorul unghi: Daca el s-a despartit de mine atunci eu sunt ranita, fie pentru ca aveam anumite sentimente pentru persoana respectiva, fie pentru ca nu reusisem inca sa nutresc ceva pentru el dar mandria mea de femeie se trezeste si se simte lezata. Si nu consider ca este sanatos sa imi alimentez sentimentele si sperantele cu o potentiala prietenie. Iar daca nu am avut ocazia sa nutresc nimic fata de cealalta persoana inseamna ca nu am avut timp nici sa o cunosc in totalitate ca sa nu mai spun ca mandria mea de femeie este destul de mare, deci si in cazul acesta se exclude o potentiala prietenie.

Apoi mai exista situatia in care eu ma despart de respectivul. Aici avem iar doua posibile scenarii. Am avut anumite sentimente dar am avut un motiv atat de puternic incat am trecut peste ele iar acesta nu ma lasa sa pornesc o prietenie plus ca putem aduce iar in discutie alimentarea sentimentelor pe care am mentionat-o mai sus. Sau poate sentimentele acelea deja s-au dus din anumite motive dar respectivul inca mai simte ceva si atunci poate invoca el -nealimentarea unei sperante care nu isi are rostul. Iar daca nu isi invoca dreptul asta si chiar incercati prietenia, si unul dintre noi, oricare, inca mai simte ceva atunci persoana respectiva va incerca sa resusciteze relatia. Va incerca sa resusciteze ceva ce nu mai are vlaga. Si iarasi ne vom departa de prietenie. In concluzie, consider ca atunci cand un capitol din viata voastra se incheie cel mai bine este sa il lasi asa. Cred ca atunci cand vine vorba de iubire vs prietenie fiecare se lupta in ringuri diferite. Cred ca nu fac parte din aceeasi liga si prin urmare fiecare castiga in felul lui dar niciodata unul impotriva celuilalt.

Later Edit: Daca vreunul dintre voi reuseste printr-o minune sa fie cu adevarat prieten cu o persoana cu care a fost candva intr-o relatie, in cazul acesta aveti felicitarile mele. Serios, din toata inima. Doar ca eu consider ca astfel de situatii sunt extrem de rare. As putea spune chiar una la un milion.

Toamna


Ieri am trecut prin dreptul geamului si am simtit ceva ce nu am mai simtit de ceva vreme. Un vanticel si un miros cunoscut purtat de acesta. Am tras aer adanc in piept si l-am recunoscut. Mirosea a toamna. M-am apropiat de fereastra si am mai tras cateva guri de aer si m-am uitat spre cer. Da, cu siguranta este mirosul toamnei. M-am uitat la ceas si data ca si cum sosise ca un oaspete nepoftit. Dar in definitiv mai sunt doar cateva zile pana la 1 Septembrie. Chiar dinainte ca natura sa isi schimbe culoarea si prima frunza sa cada o poti simti in aer. Iar pentru prima oara in mult timp ai nevoie de ceva care sa iti confere caldura. E totusi placut cand simti vantul cum iti mangaie fata, cum nu este nici prea cald dar nici prea frig. Este ciudat dar primele semne ale toamnei au adus la suprafata vechi amintiri care imi induc o stare de liniste. De aceea de cateva zile sunt cu mintea in alta parte, imi aduc aminte, visez, ma bucur, savurez vremurile bune. Nimic nu ma poate agita prea tare si chiar mi-a venit iarasi pofta de scris. Am uitat cat de multa placere imi aducea. Dar lucrurile vin si trec, la fel ca anotimpurile, ca zilele si noptile, ca momentele bune si momentele nu asa de bune. Ce e important este ca in final iti raman amintirile pe care le poti pretui.

The number 23


Tocmai am terminat de vizionat filmul The number 23. Un film obsesiv despre obsesie. Mi s-a parut genial si il recomand cu multa caldura mai ales fanilor Jim Carrey. El avand un rol cu totul deosebit decat cele de pana acum. A fost si alegerea perfecta pentru rolul din acest film pentru ca din cate am inteles chiar si in viata reala Jim este obsedat de acest numar. Adevarul este ca atunci cand cauti ceva cu destula desavarsire il gasesti. Daca calculezi si permutezi cifrele intr-un final vei gasi rezultatul pe care il cauti. E usor sa alegi numai cifrele care te intereseaza. Nu cred ca este vorba de coincidenta, nici misticism ci pur si simplu determinare si paranoia. Spre exemplu eu sunt nascuta pe 21 noiembrie. 21 + 1 + 1 = 23. Sau 2 + 1 + 1 + 1 = 5 care este format din 2 +3. Daca as calcula 21 +11 = 32 atunci am avea 23 inversat. Daca as lua si anul de nastere in considerare si as calcula fiecare cifra una cate una, calculele insumeaza iarasi 32. Da, poate ca e o coincidenta dar asta nu inseamna ca sunt urmarita de vreun fel de blestem sau mantuire. ~ Sau cine stie? In principiu numarul 23 este prezent in viata noastra dar de asemenea si numarul 1 si poate 52. Nu inseamna nimic.  Daca vreti putem spune ca de fiecare numar sunt atasate anumite intelesuri. Dar este doar un numar ca oricare altul. Cifrele, literele, numerele, cuvintele sunt prezente in viata noastra. In fine, nu stiu pentru cine si de ce ma cert. Eu vroiam decat sa recomand filmul dar mai degraba m-a recomandat el pe mine. Se pare ca obsesia se transmite vizual. In continuare, am gasit pe cinemagia 23 de enigme ale numarului 23.

1.Fiecare parinte contribuie cu 23 de cromozomi la ADN-ul unui copil.
2.Dureaza 23 de secunde ca sangele sa circule prin intreg corpul.
3.La oameni, al 23-lea cromozom determina genul.
4.Sunt 23 de litere in alfabetul latin.
5.Iulius Cezar a fost injunghiat de 23 de ori atunci cand a fost asasinat.
6.Axa Pamantului este inclinata la 23,5 grade.
7.Cavalerii templieri a avut 23 de Comandanti Supremi.
8.William Shakespeare s-a nascut pe 23 aprilie 1564.
9.William Shakespeare a murit pe 23 aprilie 1616.
10.Calendarele egiptene si sumeriene incep pe 23 iulie.
11.Titanicul s-a scufundat pe 15 aprilie 1912 (4+1+5+1+9+1+2=23).
12.Maiasii credeau ca lumea se va sfarsi pe 21 decembrie 2012 (20+1+2=23).
13.Compania de productie a lui Jim Carrey este JC 23 Entertainment.
14.John Dillinger a jefuit 26 de banci dar numai 23 pentru bani.
15.Distanta din centrul lui Marte pana la luna sa cea mai apropiata este de 23,500 km.
16.230 de oameni au murit in zborul TWA 800.
17.Kurt Cobain s-a nascut in 1967: 1+9+6+7=23
18.Kurt Cobain a murit in 1994: 1+9+9+4=23.
19.Filmarile la Numarul 23 au inceput pe 23 ianuarie 2006.
20.Literele din Joel Schumacher si Jim Carrey insumeaza 23.
21.Literele din Virginia Madsen si Jim Carrey insumeaza 23.
22.Charles Manson s-a nascut pe 12 noiembrie (11+12=23)
23.Lansarea Numarului 23 in cinematografe a fost pe 23 februarie 2007.

Premiu


Dupa ce intri in blogosfera si incepi sa aberezi, sa povestesti, sa iti dai cu parerea, vine un anumit moment cand un alt blogger vede un anumit potential in scriiturile tale, in cazul meu acesta fiind Semafor care mi-a facut placuta surpriza sa imi acorde un premiu. Superior Scribbler Award. Pe aceasta cale vreau sa ii multumesc pentru acest premiu si pentru timpul pierdut pe umilul meu blog.

Si ca sa respect regulile care insotesc acest premiu, trimit la randul meu catre alti bloggeri aceasta apreciere. Acestia fiind Marylina pentru felul ei inteligent si amuzant de a scrie si pentru iubirea sa fata de cuvinte, Cristian Lisandru si Dioscoride pentru imaginatia si iubirea pe care o depun pentru fiecare articol in parte, Invizibilul3 pentru ca nu a uitat cum e sa fi copil si pentru ca este mereu in cautarea sufletului pereche. Mai sunt cateva reguli atasate de acest premiu, asa ca le prezint in continuare pentru cei ce trebuie sa il preia:

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali;
2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul;
3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge link catre acest post care ne explica ce este cu premiul;
4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acel post si sa isi adauge numele la Mr. Linky List
5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.

P.s. Nu am uitat sa numar, stiu ca am trisat putin si am numit numai patru bloggeri dar din micutul meu blogroll, acestia cred ca sunt niste scriitori speciali.

Povesti in bucuresti


Tocmai am venit de la expozitia de fotografie „Povesti in Bucuresti”. Nu a fost tocmai ce ma asteptam, dar poate ca asteptarile mele au fost prea mari. De curiozitate am fost sa imi vad orasul atarnat pe cativa pereti. Bucurestiul din spatele pietelor, bulevardelor. Orasul zgomotos, aglomerat, dur. Orasul nostru indesat intr-un spatiu mic si calduros. Interesanta idee. Dar inca nu m-am decis daca a meritat sa ies din casa pe ninsoarea asta. Nu am fost dezgustata, dar nici foarte incantata. Cred ca totusi se putea mai bine de atat. Ce au vrut ? Sa identifice tipologii de spatii urbane aparute in uzul cotidian. De ce? Pentru a descoperi un oras familiar si strain, trait de noi si apoi gandit de arhitecti. Cum? Prin povesti, interviuri si explorare urbana. Vernisajul a avut loc pe 15 ianuarie dar expozitia este deschisa pana pe data de 22. Pentru cei interesati, puteti merge la Sala Octav Doicescu (Teatrul Act, Calea Victoriei 126).