Arhiva

Posts Tagged ‘tu’

Eu si tu

08/07/2011 4 comentarii

Ti-a placut aseara? Ti-a placut cum nestiind te cautam printre strazi? Ti-a placut cum tresaream la aparitia oricarei umbre? Ti-a placut cat de confuza eram? Am ajuns in fata portii tale fara vointa mea, fara determinare, fara cunostinta de cauza. Am mers pe poteca aceea pavata pana in fata usii tale care era larg deschisa,  de parca stiai ca o sa vin. Casa era cuprinsa de o lumina calda, difuza. Umbrele se jucau de-a lungul peretilor in functie de cum palpaiau lumanarile care erau rasfirate prin toate camerele. De nicaieri ai aparut in fata usii, mi-ai zambit si mi-ai intins mana. Ochii iti straluceau in timp ce ma priveai, expresia fetei tale facea cat o mie de cuvinte. Te cunosteam, dar parca nu.

Precum o copila curioasa te-am lasat sa imi cuprinzi mana, te-am lasat sa ma inviti inauntru, am inspectat si retinut fiecare detaliu al camerei. M-ai condus pana la canapea si fara cuvinte mi-ai spus sa ma asez. Cumva amandoi stiam ce trebuie sa facem fara sa ne vorbim. Nici macar nu iti stiam vocea, parca tanjeam dupa ea. Parca vroiam sa formam un cliseu si sa imi soptesti nimicuri dulci. Dar noi nu eram un cliseu, nici pe departe. Aveam ceva special al nostru, simteam eu asta. Noi ne cautam unul pe celalalt in intuneric, noi nu lasam cuvintele simple sa ne incurce, noi nu ne lasam condusi de val, noi ne lasam condusi de…noi. Am spus noi? Vroiam sa spun eu si tu. Noi nu eram noi. Eu si tu eram independenti dar totusi atat de dependenti.

Ai aparut cu doua pahare si cu vinul meu preferat. Nu imi aminteam sa iti fi mentionat asta. Nu imi aminteam sa iti fi mentionat nimic. Nu imi aminteam de tine, dar stiam ca am mai fost aici. In locul asta, in timpul asta. Eu si tu. Ai turnat in pahare si ai asteptat sa ridic paharul ca sa putem ciocni. Dupa cateva ore stiu doar ca simteam o usoara, dulce ameteala. Stiu ca dansam in mijlocul casei, lipiti unul de altu, pe jumatate goi. Stiu ca de data asta lasam muzica sa ne conduca. Muzica care mi-a mangaiat urechea toata seara, muzica aia linistitoare care parea ca vine de departe, numai pentru noi. Stiu ca in toiul noptii m-am tarat pana sub asternuturile tale fara pic de constinta.

Imi amintesc ca atunci cand soarele a explodat in camera, atunci cand el a urcat usor-usor in pat pana sub genele mele, atunci cand camera s-a umplut de viata si a incetat sa mai fie pierduta in intuneric, atunci tu erai inca langa mine. Atunci noi am iesit de sub anonimat.

 

Text: My imagination.
Poza: Nikon Coolpix L120.

Anunțuri

Vreau

03/03/2009 4 comentarii

Am avut un episod de visare. Stateam comod si am inchis ochii, muzica m-a tras pe aleea ei. Mi-a aratat ce imi inspira ea de fapt. Ce se petrece in mintea mea. Nu pot vedea clar. Lumina e stinsa. N-am platit factura. 😀

Vreau sa ies afara si sa ploua, vreau sa fie cald. Vreau sa fie o ploaie calda de vara. Doar sa stau sa inchid ochii si sa ma ploua. Vreau sa fiu singura in jur. Nu, mint. Vreau sa fi si tu acolo. Sa fim doar noi doi. Sa ploua. Sa ma privesti. Vreau sa alerg. Vreau sa tip. Vreau sa dansez. Vreau sa nu mai vad nimic, doar sa aud totul mai bine. Vreau sa fie noapte tot timpul. Sa rasara soarele doar cand imi e dor de el si de jocul de culori superb de la rasarit. Sa rasara si sa apuna imediat. Vreau sa plang. Vreau sa rad. Vreau sa stau intinsa in iarba si doar sa simt. Vreau sa inot. Sa sar in apa si sa simt cum ma ridica. Vreau sa pot controla timpul. Vreau sa il pot opri atunci cand zambesti.

imgf3c7tmp

For my one and only

19/02/2009 1 comentariu

Prietenia este un suflet si o minte in doua trupuri…

Parca te-as cunoaste de o viata …poate doua…

Aveam 12 ani. Abia ma mutasem in blocul turn, din capatul aleii. Mi-a luat cateva zile pana sa te cunosc. Si acum tin minte camasuta albastra si pantalonii tai scurti. Tin minte ca mi-au atras atentia ochii tai, erau de un albastru nemaivazut. Stiu ca tu ma tii minte drept fata cu fustita rosie. Am fost neincrezatoare, dar ce imi pasa? Aveam cu cine sa ma joc. Acum radem, atunci ne certam si ne testam prietenia. Imparteam totul, ne pierdeam zilele pe afara, noptile la telefon.

Mai tii minte cat de repede treceau verile? Prea repede. Mai tii minte cum inghetam iarna  numai ca sa ne jucam si sa stam impreuna? Mai tii minte cate emotii si sentimente noi incercam zi de zi? Mai stii cate zile de nastere, onomastice, sarbatori am petrecut impreuna? Desigur. Stii ca am grija sa iti amintesc. 🙂

Mai poti numara orele pierdute in scara blocului? Mai stii cate alte prietenii false am incercat si noi? Mai poti numara noptile pierdute? Mai poti numara de cate ori am plans pe umarul tau? Mai poti numara orele petrecute vorbind despre nimicuri? Mai poti numara cate sfaturi ne-am dat? Mai stii de cate ori ne-am ajutat si ne-am aparat una pe alta? Cu siguranta nu.

Stii ca oricat de indragostita sunt, tot tu esti prima persoana la care ma gandesc cand ma trezesc? Stii ca doar tu imi cunosti temerile, dorintele si secretele? Stii ca doar tu o cunosti pe adevarata -eu- ? Stii ca imi pare rau pentru orice lucru pe care l-am gresit fata de tine? You know ur my super girl right? Sigur ca stii.

Nici acum nu am uitat cum obisnuiai sa spui ca eu sunt o carte deschisa in fata ta. Doar tu ai cheia care se potriveste lacatului.

Stii ca profunzimea sentimentelor si relatiei noastre este greu de inteles. Stii ca multi arunca vorbe in vant, doar noi stim adevarul. Stii cat de greu imi este sa cuprind intr-un singur articol tot ce as vrea sa spun, sa explic, sa amintesc. La indemnul tau mi-am facut blog, nu as fi corecta daca nu te-as face parte din el la fel cum faci parte din viata mea de zi cu zi.

Eu sunt eu din cauza ta, tu esti tu din cauza mea. Suntem noi pentru ca vrem si putem si nu mai stim cum sa fim altfel acum.
Stii ca in curand se implinesc 9 ani de cand ne cunoastem. Stii ca te iubesc si ca nu stiu ce m-as face fara tine.

Voi intra in detalii, voi povesti tot ce mai pot, tot ce mai stiu, ce a ramas in urma, ce va urma. Tot ce e al meu, al tau, al nostru.

dsc_0325