Craciun fericit !

Mos Craciun cu plete dalbe,
A sosit de prin nameti
Si aduce daruri multe
La fetite si baieti.
Mos Craciun, Mos Craciun.

Din batrani se povesteste,
Ca-n toti anii negresit
Mos Craciun pribeag soseste
Niciodata n-a lipsit.
Mos Craciun, Mos Craciun.

Mos Craciun cu plete dalbe,
Incotro vrei sa apuci?
Ti-as canta florile dalbe,
De la noi sa nu te duci.
Mos Craciun, Mos Craciun.

Asta pentru a va provoca un zambet si ca sa va amintiti de copilarie, de colinde, de emotii. Craciun fericit !

My 1st March

So…vineri dimineata la 9.30 eram in Gara de Nord. Luat una bucata bilet, gasit tren, urcat, asezat, uitat in jur, studiat oamenii, facut comentarii haioase pe seama lor in gandul meu. Destinatia Brasov.

Tin minte ca tot ce imi doream atunci era macar un amarat de caiet. Aveam o galagie de ganduri si impresi pe care intentionam sa le postez, doar ca am memorie de 256 mb si s-au pierdut pe drum.

Desi nu sunt o fana a vitezei, ma uitam pe geam si imi spuneam “mai repede, mai repede”. Eram plictisita si imi doream o tigara iar timpul parca era impotriva mea. Dar m-am conformat, m-am apucat de citit si am asteptat. Cu cat ma apropiam mai mult, cu atat simteam mai multe emotii, eram atat de agitata incat imi venea sa ma intorc inapoi. Dar nu aveam Bat-mobilul la mine.

Am ajuns intr-un sfarsit. Am coborat si l-am cautat cu privirea. L-am vazut si l-am urmarit cum se indrepta spre mine. Zambea. Era visatorul meu. Imi imaginam ca o sa ma ia in brate si o sa ma intrebe “ce faci pitico?”. Eh am fost pe aproape. Am primit un pupic si m-a intrebat daca sunt bine.

Ok, bun. Patru zile hai-hui prin Sfantu Gheorghe si Brasov. M-am plimbat, am vazut, am cunoscut oameni noi, m-am bucurat. Si muuulta liniste. Aveam nevoie de asa ceva. Am fost rasfatata si m-am relaxat.

De 1 martie mi-am petrecut dimineata in pat, de fapt dupa amiaza pentru ca am dormit pana tarziu iar mai pe seara am umblat aiurea prin oras. Era frig, dar nu conta. Luminile erau prea frumoase. Brasovul este atat de mirific si hipnotizant noaptea incat doare. Pur si simplu fermecator. Sufletul cerea asa ceva. Mi-am clatit retina. Mi-am rasfatat simturile. Miroase a primavara, totul pare sa fi prins viata. Intindeam mana si simteam cum imi luai mana mea in mana ta. Ma simteam in siguranta. Imi era frig dar ma incalzeai. Visam cu ochii deschisi. Mi-am declarat dorinta si patima. M-am lasat captivata, capturata, inghitita de sunete, de mirosuri, de mangaieri, de gesturi, de ritm, de miscari, de viziuni si de poveste.

Imi pare rau ca nu am facut poze, dar mi-am promis ca o sa fac asta in viitorul apropiat. O sa opresc timpul. O sa infrumusetez viata si o sa conservez amintirile. O sa le tin aproape de mine.

Credeam ca o sa duc dorul linistii, ei nu a fost chiar asa, cand am ajuns luni seara in Bucuresti m-am uitat putin in jur si mi-am spus “Damn. Mi-a lipsit toata agitatia asta.” Dar cu siguranta imi vor lipsi momentele frumoase, gandurile personale, amintirile, intamplarile si emotiile resimtite numai ca voi avea grija sa creez altele noi.