Archive

Posts Tagged ‘ganduri’

Amintiri

29/01/2010 2 comentarii

Amintirile sunt niste mici cufere pe care le bagi in pod si le mai revezi la curatenia generala sau atunci cand vii in contact cu obiecte banale care fac parte din viata ta de zi cu zi si in momentul acela mici conexiuni incep sa se creeze si esti sus in pod in fata cufarului. Deodata un cifru iti apare in minte iar cufarul se deschide. E ca o alta lume acolo inauntru. O multitudine de sentimente te invaluie, o pelicula isi face aparitia iar daca te uiti in jur esti iar la 14 ani in rochia ta favorita si retraiesti primul sarut sau la 16 ani cand ti s-a frant prima data inima sau pur si simplu esti in ultima zi de liceu si iti imbratisezi colegii. Unele cufere sunt ingropate undeva in spatele podului sub alte cutii, hartii si panze de paianjen si abia le poti vedea dar desi esti cu ochii inchisi inca poti simti bucuria primei jucarii. Poate ca copiii nu stiu prea multe dar cu siguranta stiu ce e important. Stiai si tu, dar acum esti prea ocupat, stresat si implicat in rutina cotidiana ca sa iti mai aduci aminte. Partea proasta este ca nu avem numai amintiri placute, numai cufere curate, frumoase, pline de flori, bucurie, iubire. Pe unele amintiri le impingi intentionat intr-un colt si speri sa uiti ca mai sunt acolo. Sunt cele acoperite de murdarie, rusine, durere, cele din coltul in care soarele nu ajunge. Dar nu vreau sa le dau frau liber aici. Vreau sa ramana in spate si astazi sa zambesc si sa provoc si altora un zambet cat de mic. Totusi m-am gandit adeseori cum ar fi daca am putea sterge o persoana din mintea noastra. Sa uitam complet ca a fost vreodata implicata in existenta noastra. Desigur motivul pentru care am vrea sa facem lucrul asta, este pentru ca am fost raniti. Dar asta inseamna ca vom sterge toate amintirile cu persoana respectiva fie ele oricat de frumoase. Ai vrea sa pastrezi amintirea cuiva chiar si cu pretul catorva lacrimi in schimbul amintirilor frumoase? M-am gandit ceva vreme la subiectul acesta. Raspunsul meu de acum cred ca ar fi ~nu~. In cazuri extreme, as prefera ca persoana respectiva sa fie eradicata din mintea mea. Poate ca voi avea cateva amintiri frumoase in minus, dar macar vor disparea si cele urate, voi avea linistea mea sufleteasca si timp destul pentru a crea destule amintiri care sa merite mentionate. Ei asta e doar un vis. Sau un cosmar. Intre timp realitatea e singura care ramane si cea pe care o privim in ochi atat cat ne tin puterile.

 

In fata amintirilor suntem egali cu zeii. Nici ei nu le mai pot schimba. Ceea ce s-a intamplat nu mai sta in puterea lor si nici a destinului.

 

Dar ceea ce inca sta in puterea noastra este sa zambim, sa strangem cat mai multe amintiri frumoase care le pot acoperi pe cele urate, sa tinem fruntea sus si sa rasfoim paginile trecutului atunci cand viitorul este sumbru.

 

Cei ce mi-au fost vreodata, imi vor fi si in continuare prezenti in amintiri.

Ganduri in randuri

11/03/2009 5 comentarii

V-ati dat seama vreodata cat de repede trece timpul? V-ati gandit cat de repede trecem unii pe langa altii pe strada? Cat de putin timp alocam lucrurilor importante pentru noi? Cat de multe avem de facut zilnic? V-ati intrebat vreodata care este sensul lor?

Tin minte ca atunci cand eram mai micuta ma intrebam: De ce sunt eu aici? De ce arat asa? Daca n-as fi eu, oare cine as fi? De ce mie imi e atat de usor si toti din jurul meu se agita si spun ca viata nu e roz? Cat de mare e lumea? Cum incap atatia oameni pe o amarata de planeta? Cat de repede cresc? Cum o sa arat si cum o sa gandesc peste 10 ani? Voi mai fi la fel de nepasatoare? Voi avea si eu griji si probleme? Oare as putea ramane vesnic copil ca sa ma pot bucura mai bine de viata?

Mi-am amintit asta azi in timp ce ascultam o melodie. Am simtit nevoia sa imi pun gandurile in randuri. La unele intrebari am aflat raspunsul. Unele inca ma mai bantuie. Nu imi place sa ma simt neputincioasa in fata unor intrebari. Dintotdeauna mi-a placut sa am raspunsul. Sa stiu cat mai multe. Sa explorez. Sa privesc situatia din toate unghiurile, chiar daca nu intotdeauna am fost obiectiva. Dar pentru ca nu pot avea raspunsul si pentru ca necunoscutul este acolo undeva in asteptare am invatat sa ma bucur de surprize. Aici e distractia.

Cateodata as vrea ca realitatea sa fie aidoma unui joc si daca ceva nu iese bine sa pot da restart level. Sunt sigura ca a doua oara va iesi bine. Totusi un gand ma bate pe umar si imi zice –nu mai fii asa sigura-. Nu imi place sa gresesc si cateodata stiu ca pot mai mult totusi ma limitez la ce e mai usor doar ca sa se termine mai repede.

Poza aceea iesea mai bine daca eram mai atenta, puteam lua o nota mai mare daca ma concentram pe invatat nu pe navigat pe web, nu intarziam daca nu preferam sa stau mai mult la telefon, mancarea nu se ardea daca nu stateam la tv, nu te suparam daca gandeam inainte sa vorbesc, nu greseam daca nu ma incapatanam sa nu te ascult.

Dar totusi imi place sa cred ca joc domino pentru a nu ma descuraja. Asadar acum stiu ca trebuie sa acord mai multa atentie. Nota nu ma unge pe suflet, eu stiu ce stiu dar totusi am aflat mai multe citind articolele alea pe internet. Daca ajungeam la timp ma intalneam si cu tipa aia pe care nu o agreez si in plus am facut un prieten sa se simta mai bine doar prin intermediul telefonului. Daca eram atenta la mancare nu mai radeam cu atata pofta la emisiunea aia. Screw the food, I felt good. Acum esti suparata, dar macar imi stii parerea, recunosc ca o puteam spune mai frumos dar in fond ideea e aceeasi. Am gresit, dar macar nu ma intreb “what if…?”. Am simtit-o pe pielea mea si voi fi mai atenta.

In timp ce scriam mi-am amintit de un filmulet pe care l-am vizionat mai demult si care are o oarecare legatura cu ce am aberat eu mai sus. Intotdeauna o piesa nu va fi pusa bine si va afecta traiectoria initiala. Traim intr-o luma imperfecta.

Nimic nu e perfect, dar totul e al dracu de ideal.

Am revenit

19/02/2009 1 comentariu

Da, azi mi-am revenit. Ma simt de parca mi-am revenit dupa o boala. Am intrat intr-un tunel si am iesit abia azi. M-am zbatut in intunericul gandurilor. M-am trezit dintr-un somn adanc.
Inspiratia a revenit la mine. Azi ma simt mai capabila. Am o stare euforica inexplicabila, de fapt in strafundul meu are o explicatie doar ca nu vreau sa ii ofer sansa de a fi auzita. Sta bine acolo inauntrul meu. Nu am stare, sunt agitata, nu mai tac.
Totul e mai clar. Presimt ca la noapte somnul nu imi va mai fi la fel de agitat. Zambesc mai mult, nu ma mai stramb in fata calculatorului.
Uite Andrei, dragul meu prieten, ti-am promis ca o sa ai ce citi. Multumesc ca mi-ai trimis inspiratia acasa, cred ca a luat-o pe jos tocmai din Gura Humorului.
Am mai multe de transmis, am mai multe de comentat, amintirile mi-au revenit azi. Dar gata cu vorba pana nu imi scapa iar.
Revin imediat.

alvaro-rioseco-4