Arhiva

Posts Tagged ‘dragoste’

Cupid’s chokehold

28/04/2010 1 comentariu

The perfect declaration:

She’s got a smile that would make the most senile
Annoying old man bite his tongue
I’m not done
She’s got eyes comparable to sunrise
And it doesn’t stop there
Man I swear
She’s got porcelain skin of course she’s a ten
And now she’s even got her own song
But movin’ on
She’s got the cutest laugh I ever heard
And we can be on the phone for three hours
Not sayin’ one word
And I would still cherish every moment
And when I start to build my future she’s the main component
Call it dumb call it luck call it love or whatever you call it but
Everywhere I go I keep her picture in my wallet like here

Cum treci peste o despartire?

14/01/2010 37 comentarii

https://voluptateaviselor.files.wordpress.com/2010/01/damien-rice-the-blowers-daughter.jpg

 

Dupa intensa cautare a acului in carul cu fan ai reusit sa gasesti dragostea. Ai apucat sa o simti cum iti curge prin vene. Sa simti cum te schimbi ca persoana pentru altcineva. Cum aspiri la tot ce este mai bun pentru voi. Ai simtit fericirea si durerea. Ai strans cele mai frumoase amintiri si inca zambesti cand te uiti in urma si iti amintesti de perioada aia. Dar ce se intampla cand ceva nu mai merge bine si ramai singur? Nimeni in jur iar lumea asa cum o stii se naruie. Simti o durere imensa si o disperare nemarginita. Esti iar singur. Ai facut tot ce puteai face. Te-ai umilit, ti-ai calcat in picioare demnitate dar asta nu ti-a adus linistea inapoi. Relatia s-a incheiat. Nu una oarecare, ci cea mai importanta care ti-a lasat un semn si te-a schimbat. Asa ca am ajuns in punctul pe care vroiam sa il detaliez azi.

Se zice ca speranta moare ultima si vorbele astea rasuna de undeva din strafundul nostru cateodata sau chiar daca nu o fac tot raman undeva ascunse. Intr-o situatie in care pierzi ceva, chiar daca iti doresti cu adevarat ca asta sa nu se intample dar nu ai control asupra situatiei, nu iti ramane decat sa speri ca totul va fi mai bine.

Toata lumea atunci cand trece printr-o despartire are tendinta sa il excluda pe respectivul din viata sa. Anumite locuri sunt interzise, incerci sa nu te mai gandesti la el, ii stergi pozele si poate reusesti chiar sa ii dai ignore si sa ii treci numarul de telefon pe lista neagra. Iti spui ca totul va fi bine si ca nu te-a afectat asa de rau precum cred cei din jur. Nu ai nevoie de consolare pentru ca tu esti puternica si nu poti lasa pe nimeni sa vada cat suferi. Asa ca iti reprimi sentimentele. Taci si inghiti sperand ca in timp totul va fi bine. Adevarul este ca desi ai vrea sa uiti, nu poti. Te minti singura. Nu stergi nimic cu adevarat, pentru ca nu poti. Si nu dai ignore nimanui, poate folosesti doar invisible in privinta caruia oricum te razgandesti pentru ca undeva in adancul tau speri ca maine te vei trezi iar totul va fi bine si iti vei recapata relatia inapoi. Iti faci rau pentru ca inca esti intr-o lume paralela in care totul se rezolva. Pentru ca inca esti in negare.

Am incercat si eu toate astea si m-au ajutat pe moment. Toti credem ca e metoda cea mai buna de a uita pe cineva. Dar nu, nu este deloc cea mai buna metoda. Cel putin nu in prima instanta. Va fi usor pe moment dar pe termen lung te va afecta. Pentru ca daca ascunzi ceva, asta nu inseamna ca si dispare definitiv. Mai ales cand vorbim de o fiinta. Pentru ca urmatorul pas este furia vei incerca sa dai vina pe cineva pentru toata nelinistea ta. Si cineva va trebui sa si plateasca pentru ea. Vei sari din relatie in relatie in cautarea cuiva mai bun. Vei ajunge sa compari si sa te gandesti la ceea ce nu mai ai sau nu ai avut niciodata. Vei ajunge sa ranesti si tu la randul tau fara sa iti dai seama cat de rau o faci. Singura scapare din situatia asta este sa te indragostesti sau sa treaca atat de mult timp incat sa uiti. Dar nu ai vrea sa te chinui singura luni, ani intregi, nu?

Cred ca am descoperit o metoda mai buna de atat. In primul rand trebuie sa constientizezi ca nici o despartire nu e usoara. Da, e greu de acceptat dar nici o alta alternativa din pacate. Cel mai bine este sa iti acorzi atat timp cat ai nevoie pentru a suferi. Sa plangi atat de mult cat ai nevoie. Sa ai cu cine sa vorbesti si sa spui tot ce nu ai spus niciodata. Chiar iti confera un sentiment de eliberare. Daca te face sa te simti mai bine poti scrie e-mailuri furioase care desigur vor ramane in drafts. Sau poti tine un jurnal. Fii cat mai sincera si vei ajunge sa te cunosti mai bine pe tine insati. Totusi am invatat ca indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta dar si ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.

Nu incerca sa iei legatura cu el, sa negociezi o noua relatie. Nu incerca sa te gandesti la motivul pentru care v-ati despartit pentru ca cel mai probabil vei lua toata vina asupra ta si asta e ultimul lucru care lipseste, sa te simti vinovata. In schimb poti sa te gandesti la toate defectele lui, toate lucrurile alea marunte care nu iti placeau si in final partea lui de vina in relatie. Nu e sanatos sa dai toata vina pe el dar nici sa o iei asupra ta. Realismul e cel mai bun, chiar daca in momentul acela totul e confuz si e greu.

Se zice ca atunci cand ai de-a face cu o fantoma, ceea ce trebuie sa faci in cazul acela este sa te confrunti cu ea, sa ii recunosti prezenta si sa ii dai drumul. Asta trebuie sa faci si in cazul asta. Sa te confrunti cu situatia, cu amintirile, sentimentele si resentimentele, sa ii recunosti prezenta in viata ta si felul in care te afecteaza. Si in final, atunci cand esti pregatita sa le dai drumul si sa uiti. In tot procesul asta trebuie sa faci ce poti mai bine pentru a il scoate putin cate putin din sistemul tau. Sa iti gasesti activitati care te fac sa te simti mai bine. Noi hobbyuri. Sa ai grija de tine. Sa stai in preajma persoanelor iubite. Sa zambesti atunci cand privesti in urma si sa te convingi ca esti mai buna de atat. Dar din momentul in care ai facut asta nu mai e cale de intoarcere. Asta e momentul sa stergi tot si sa il exilezi din viata ta. Si lucrul la care cu siguranta nu ar trebui sa te gandesti este posibilitatea unei impacari. Oricine care te face sa suferi nu mai merita nimic din partea ta. Gandeste-te daca esti dispusa sa mai treci inca o data prin aceeasi suferinta.  Si cand crezi ca ai mintea mai limpede sa te gandesti daca a meritat. Mentine o atitudine pozitiva si renunta la regrete.

 

“… e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!”

Paulo Coelho ‘Zahir “

 

P.s. Nu am facut discriminare. Nu m-am adresat exclusiv femeilor. Situatia poate fi invers oricand.

 

Primul sarut

20/03/2009 27 comentarii

Ca sa onorez leapsa primita de la Hime legata de primul sarut cu adevarat important, cel care inca provoaca fiori numai la amintirea acestuia, am lasat ca poezia de mai jos sa spuna totul in locul meu.

primul sărut a fost cu gust de miere
un dar sfios de buze tremurânde
de-aripe zbateri ca o adiere
copilării de dragoste flămânde

nectar amestecasem în ardoare
şi l-am sorbit aproape să mă-mbete
cu lacrime stârnite de candoare
am reuşit să-mi potolesc din sete

eu mi-am dorit mereu cheseaua plină
hrănindu-mă ca fluturii din flori
mă-ndestulam cu gura ta divină
nesaţ stârnit de-al florilor comori

Primul sarut de Ovidiu Oana

primul-sarut

Hai sa facem dragoste

21/02/2009 3 comentarii

Hai să facem dragoste în vârful catedralei

Paul Gorban

hai sa facem dragoste în mijlocul străzii topindu-ne cu şoseaua
hai sa facem dragoste în vârful catedralei apropiindu-ne de cruce
hai sa facem dragoste lângă trenuri şi să uitam de cele 24 de staţii ale zilei

patul meu e viu în pielea ta. mă rostogolesc peste pernele sânilor tăi
într-o încăpere în care zgomotul este cel mai apropiat loc
de întâlnire. hai să facem dragoste în mijlocul saltelei unde
lumina atinge arcurile gândurilor noastre. îţi împleteşti privirile
cu buzele mirosind a yerba mate peste coastele mele
ca un cântec de leagăn pentru Dumnezeu

toţi pereţii camerei mele te vor. tot universul muge după coapsele tale
sunt un punct pregătit să explodez în milioane de coifuri.
hai să facem dragoste pe iarbă lângă şopârle
lângă florile umezite de transpiraţia pământului. cerul pare un ochi
gelos din care îmi încarc dorinţa mea de înmulţire la doi pătrat

hai să facem dragoste într-un cinematograf unde scaunele toate
sunt legate între ele unde albul capătă culoare iar pânza devine chip.
hai să facem dragoste în parcul de maşini unde roţile toate
sunt surde şi şchioape iar noi putem fi gazul ce arde torţa
porţilor de la intrarea în cetatea cu smoală
hai să facem dragoste în şoaptă

–>

Nu este extrem de reusita, nu s-a concentrat destul asupra stilului. E doar un poem obsedant despre dorinta.

Dar ma infioara.


In treacat


Desi aveam multe in capsorul meu legat de ce as putea posta azi, timpul nu imi prea permite, sesiunea ma omoara.
In schimb, vroiam sa impartasesc melodia care mi-a furat sufletul in ultima vreme, este soundtrackul filmului cu acelasi nume.
Este un film vechi, o combinatie de dragoste si drama, destul de dragut.

Enjoy…

Barbra Streisand – The way we were