Iubire vs Prietenie

Ah iti mai aduci aminte de ziua in care ne-am cunoscut? spuse ea zambind, avand ochii visatori si fiind pierduta printre ganduri.
Sigur ca imi aduc aminte. Totusi un singur lucru nu mai tin minte cum si unde s-a intamplat. Primul nostru sarut.
Glumesti, nu? Era una din serile acelea in care toamna incepea sa isi faca simtita prezenta. M-ai condus acasa si …
Te-am sarutat?
Da.
Asa indraznet eram ?
Ea incepu sa rada si isi misca capul in semn de aprobare.
Ce curajos eram pe atunci. Dar eu nu inteleg cum de ai avut tu curaj sa ma saruti inapoi. Eu in locul tau ma plezneam sanatos.

Desi acum vorbeau de prime intalniri si saruturi, totul era o pasiune stinsa in momentul asta. Erau decat doi prieteni care depanau amintiri si savurau vremurile bune demult apuse. Dar asta este decat o poveste. Este greu sa separi iubirea de prietenie. Si totusi este greu ca cele doua sa coexiste. Trebuie sa poti lasa in urma sentimentele si resentimentele ca sa poti privi catre un nou inceput. Poti oare sa privesti in urma cu bucurie la momentele dragi si apoi sa intorci privirea spre o simpla prietenie fara ca momentele mai putin dragi sa te napadeasca?
Chiar citeam zilele trecute pe blogul altei visatoare, care isi pune intrebari existentiale la fel ca mine, despre asta. Si ea se intreba daca iubirea si prietenia pot coexista? Daca ei doi s-ar putea reinventa pentru un nou inceput. Si chiar astazi vorbeam cu un prieten care sustine ca el pastreaza un grad de prietenie cu toate fostele lui prietene. Ca vrea sa lase loc de buna ziua. Mi-a spus ca are grija sa lase un anumit timp sa treaca, ca atunci cand lucrurile se linistesc si furtuna trece o prietenie poate fi insamantata. Fiind incapatanata si cu dorinta de a avea mereu dreptate am derulat toate relatiile mele in minte si toate tentativele de prietenie si am pornit intr-o polemica.

Atunci cand imi spui ca inca esti prieten/a cu fosta/ul nu prea imi vine sa cred. Cel putin nu prieten in adevaratul sens al cuvantului. Te cred ca va salutati din cand in cand si va intrebati de sanatate si munca. Dar nu cred ca iesi cu fosta la bere, nu o chemi cand ai nevoie de ajutor pentru a te muta sau pentru a pregati cina pentru actuala prietena si cu siguranta nu o suni la doua dimineata ca sa ii spui sa te sustina pentru ca treci printr-o situatie dificila. Pentru ca asta fac prieteni, nu?

Deci da, cred ca prietenii superficiale de genul acesta poate avea oricine. Dar prietenii tapitate cu prea multe amintiri legate cu o funda stropita cu suferinta, care pot triumfa nu cred ca pot exista. Pentru ca eu privesc situatia din urmatorul unghi: Daca el s-a despartit de mine atunci eu sunt ranita, fie pentru ca aveam anumite sentimente pentru persoana respectiva, fie pentru ca nu reusisem inca sa nutresc ceva pentru el dar mandria mea de femeie se trezeste si se simte lezata. Si nu consider ca este sanatos sa imi alimentez sentimentele si sperantele cu o potentiala prietenie. Iar daca nu am avut ocazia sa nutresc nimic fata de cealalta persoana inseamna ca nu am avut timp nici sa o cunosc in totalitate ca sa nu mai spun ca mandria mea de femeie este destul de mare, deci si in cazul acesta se exclude o potentiala prietenie.

Apoi mai exista situatia in care eu ma despart de respectivul. Aici avem iar doua posibile scenarii. Am avut anumite sentimente dar am avut un motiv atat de puternic incat am trecut peste ele iar acesta nu ma lasa sa pornesc o prietenie plus ca putem aduce iar in discutie alimentarea sentimentelor pe care am mentionat-o mai sus. Sau poate sentimentele acelea deja s-au dus din anumite motive dar respectivul inca mai simte ceva si atunci poate invoca el -nealimentarea unei sperante care nu isi are rostul. Iar daca nu isi invoca dreptul asta si chiar incercati prietenia, si unul dintre noi, oricare, inca mai simte ceva atunci persoana respectiva va incerca sa resusciteze relatia. Va incerca sa resusciteze ceva ce nu mai are vlaga. Si iarasi ne vom departa de prietenie. In concluzie, consider ca atunci cand un capitol din viata voastra se incheie cel mai bine este sa il lasi asa. Cred ca atunci cand vine vorba de iubire vs prietenie fiecare se lupta in ringuri diferite. Cred ca nu fac parte din aceeasi liga si prin urmare fiecare castiga in felul lui dar niciodata unul impotriva celuilalt.

Later Edit: Daca vreunul dintre voi reuseste printr-o minune sa fie cu adevarat prieten cu o persoana cu care a fost candva intr-o relatie, in cazul acesta aveti felicitarile mele. Serios, din toata inima. Doar ca eu consider ca astfel de situatii sunt extrem de rare. As putea spune chiar una la un milion.