Arhiva

Archive for 20/01/2010

Publicitate


Reclama este foarte importanta in promovarea unui produs. Tinta este o reclama cat mai buna, care nu va fi uitata, care va transmite mesajul dorit si care va atrage cat mai multi consumatori. Rar avem parte de reclame care nu ne dispar de pe retina cu una cu doua. Dar am descoperit una dintre cele mai ingenioase si amuzante reclame. Nu ma mai pot satura de ea. Cel mai dragut, curajos, pofticios si puternic soricel. Dar asta numai datorita branzeturilor Nolan.

Reclame

Prin ochii lui


Lumea privita prin ochii iubitului meu. O alta zi pierduta in departare. O alta pagina din jurnalul animalutului meu.
20 Decembrie. A fost o intreaga agitatie toata saptamana. Am stat mai mult singur acasa si tot ce puteam face era sa dorm pe scaunul din hol asteptand ca cineva sa deschida usa, sa aprinda luminile si sa ma ridice sa ma tina in brate. Ma mai trezeam din cand in cand, ma uitam in jur dar nu era nimeni. Dimineata eram singur iar Cristina aparea abia dupa amiaza ca sa mancam si ca sa se poata odihni fiindca noptile si le pierdea in fata calculatorului. Asta seara a venit acasa, a aprins lumina, a vrut sa se dezbrace dar s-a uitat la mine si mi-a zambit. M-a luat in brate si mi-a spus ca are o surpriza pentru mine. Cand am vazut ca deschide usa si trece pragul mi-am spus – De data asta nu mai scap. Iar am facut o prostie si cu siguranta vrea sa scape de mine. Asa ca am inceput sa imi infig gherutele in geaca Cristinei si incercam sa scap ca sa pot fugi in casa. Ea a inceput sa rada si sa imi spuna sa ma linistesc pentru ca nu voi pati nimic. A mai deschis o usa catre un loc in care am inteles ca oamenii isi arunca gunoiul. Oare Cristina chiar vrea sa scape de mine?  Era tare frig acolo dar puteam zari copacii pe care ii privesc de la geamul bucatariei. Cristina a luat in mana ceva alb si pufos, mi-a bagat labuta in el si mi-a spus – Uite, asta e zapada. Apoi a scuturat-o deasupra capului meu si a zambit. M-am uitat la ea si mi-am dat seama ca e fericita. O materie alba, pufoasa care se topeste destul de repede pe capul meu o face fericita. Am mieunat in semn de aprobare si am mers in casa unde e cald si bine. Am continuam sa ne jucam acolo si cred ca am suparat-o atunci cand m-am urcat aproape de varful bradului. Imi place sa ating globurile acelea si sa trag de beteala. Ma distreaza. Un obicei tare ciudat si impodobitul bradului. Cristina mi-a explicat ca nu trebuie sa il stric, pentru ca asa este el frumos cu toate lucrurile acelea stralucitoare. E un simbol si o traditie a Craciunului. Parea ceva important pentru ea dar nu cred ca vorbeste serios. Maine mai incerc o data sa vad cat de sus pot ajunge.