Arhiva

Archive for 24/02/2009

Romantism

24/02/2009 10 comentarii

Afirmatia lui thy3f mi-a dat de gandit. Oare sunt o fire romantica? Nu am considerat asta. Sunt indragostita tot timpul de ceva din jurul meu. Sunt indragostita de viata, sunt indragostita de ce e frumos, de ce ma induioseaza, de prietenii mei, de lucrurile neinsemnate care ma fac sa zambesc, de internet, de cuvinte, de muzica,  sunt indragostita de tine, cel care citesti acum pentru ca iti pierzi timpul citind gandurile mele. Sunt indragostita de iubire, de diversitatea sentimentelor si de starea care mi-o induc. Oare asta ma face o romantica?

Romantismul insumeaza mult lucruri. Adesea ma gandeam ca fetele obisnuiesc sa spuna ca vor un barbat romantic. Stiu ele ce cer? Am putea recunoaste romantismul? Cum am reactiona daca am primi poezii de dragoste, serenade? Daca ni s-ar aminti la fiecare pas cat de mult insemnam pentru o alta persoana? Nu ne-am speria de tot ce se intampla? Sigur nu o sa spunem „ha! ma iubeste, ce fraier.” ? Sau „cine are nevoie de poezii si alte dulcegarii, eu vreau rochita aia de la Prada! „. Suntem insensibili, nu mai recunoastem frumosul. Nu ne mai incanta ce ar trebui.

Ma tot seaca si jocurile dintr-o relatie interumana. Imi tot spun, de ce trebuie sa ne jucam de-a indiferenta pentru a face pe cineva sa ne placa? De ce trebuie ca teoria celui de-al 11-lea barbat sa existe? Este stiuta in diverse forme. Ceea ce am eu in minte suna cam asa: Intr-o incapere sunt zece barbati si o femeie. Toti o servesc si se poarta frumos cu ea. Cel de-al 11-lea barbat intra, ii spune „hey. buna.” se intoarce si se baga in vorba cu ceilalti barbati. Acela este barbatul pe care Ea il vrea.

De ce ne atrage ce nu putem avea? De ce, desi nu imi plac jocurile astea pentru ca ne complica prea mult existenta, au efect si asupra mea? De ce preferam minciuna in locul adevarului? Pentru ca este mai frumoasa. Pentru ca nu putem suporta adevarul. Pentru ca suntem prea greu de multumit.

Mi-am dat seama de multe ori de cat de mult se vorbeste si se cauta cat mai multe informatii despre iubire si despre sex. Despre asta vorbesc prietenele mele. Despre asta vorbesc baietii. Asta se cauta pe google. Nu stim sa iubim, hai poate ne ajuta google. Ce trebuie sa fac la prima intalnire, cu ce sa ma imbrac, nu se mai pune problema daca va sarutati de la prima intalnire. Acum se pune intrebarea: „Sa cedez din prima seara?”. Ce gandesc barbatii, ce gandesc fetele, ce vor ele. Baieti stiti de ce nici macar Freud in cei 83 de ani de viata nu a reusit sa raspunda la intrebarea -ce vor femeile?- ? Va zic eu un secret. Nici macar noi nu stim ce vrem. Iar fetelor, nu trebuie sa va bateti capul cu gandirea baietilor. E chiar destul de simplu. Nu sunt o fire asa complicata ca noi. Lor nu le place sa despice firul in patru. Ei nu spun -nu- cand de fapt vor acel ceva. Ei nu vor sa spuna altceva atunci cand spun ceva. Nu umbla cu cliseuri. Ei ne mint pentru ca sunt nevoiti, pentru ca noi nu vrem sa auzim adevarul.

Nu am dispozitia necesara pentru a intra acum in subiectul „razboiul dintre sexe”. Dar totusi acest razboi exista nu din ura ci din prea multa iubire, din dorinta de a ne intelege cat mai bine unii pe altii. Din joaca, din dorinta de a ne face sa ne simtim bine pe noi insine si a da vina una pe altii. Gen „-aha! femeile fac asta. -Da, dar si barbatii fac asta.” Ei cu totii suntem vinovati de ceva, din cauza noastra, din cauza altora. Vorba aia, a gresi este omeneste, totusi a da vina pe altul este si mai omeneste.

Vad ca deja m-am departat de subiect, am parasit incinta. Bun deci romantism. Nu mai inseamna ce insemna candva. Nu mai conteaza la fel de mult. Acum a fi romantic este egal cu a fi porc. Fiecare interpreteaza in felul lui desigur. Nu este usor sa te descurci cu sentimentele. Iubesc oamenii la modul sincer, dar felul nostru de a fi ma face sa ma indepartez, sa imi schimb sentimentele. Am observat ca s-a autoinstalat un antivirus in mine. Resping oamenii de teama de a nu fii ranita. Simt cum ceva se lupta in mine fara a imi cere parerea. Incerc sa caut pe cineva care imi poate intelege luptele interioare. Care ma poate face sa zic „Uite, pune mana. Simti? Asculta. Auzi ? Aici esti tu. Ai reusit sa te instalezi. Esti un virus puternic.”

Nu ma intereseaza ce faci in timpul zilei. Ma intereseaza daca poti visa cu mine. Daca suferi, daca iti urmezi inima, daca incerci sa cauti frumosul. Vreau sa stiu daca poti indura durerea a mea sau a ta. Nu ma intereseaza ce ai studiat, unde si ce profesori ai avut si ce varsta ai. Vreau sa stiu ce te tine in picioare atunci cand totul in jur se prabuseste. Vreau sa stii ca sunt aici draga cititorule. Vreau sa stii ca pot asculta. Vreau sa stiu daca si tu poti face asta.

Toate astea ma fac oare o romantica? Astea fac ca totul sa fie mai usor? Din pacate nu. Pentru ca incerc sa inteleg tot ce se intampla in jurul meu e mai bine? Neah. Ignorantul este cea mai fericita persoana. Poate sunt o fire romantica dar nu caut romantismul in cea mai pura stare a lui. Nu vreau sa fiu umpluta de dulcegarii. Nu vreau un milion de flori. Vreau vorbele potrivite la momentele potrivite. Vreau sa ma joc desi nu imi place jocul in sine. Sunt femeie, si asta ma face dificila. Cu asta am spus totul. Vreau totul si nu vreau nimic.

V-am pupat.

Reclame