Prima pagină > Vise, ganduri si secrete > Amintirea copilariei

Amintirea copilariei


Pe vremea cand abia puteam numara pe degete, cand mi se punea intrebarea “ Ia spune tu Cristina, ce vrei sa te faci cand vei fii mare?” raspundeam mandra “doctorita”, nu am suportat niciodata sa mi se faca injectii si pe atunci aveam impresia ca fiind in domeniu, doar eu o sa le fac nu o sa le si primesc, pana cand mi-a dat mama vestea devastatoarea “sunt om. ma imbolnavesc”. Acesta a fost primul meu vis maret, printre sutele de dorinte, mi-a fost naruit asa ca am trecut repede la alta profesie. Asta e frumusetea copilariei, nici o suparare nu tine mai mult de 10 minute. Acum sunt pe bancile facultatii si desigur ca nu sunt nici macar pe aproape a ce vroiam sa ma fac cand eram mica, fiindca desigur parerile si gusturile s-au schimbat si alte conceptii s-au format.

Copii au cele mai multe vise, toti am avut astfel de vise, imi amintesc ca visam la diverse jucarii iar mama imi spunea ca nu sunt potrivite pentru o fata. Eh mi-am recunoscut sexul mai tarziu. Imi amintesc ca ma cataram in cel mai inalt copac si visam ca ating cerul, ma strambam cand nu ma lasau parintii sa fac cate ceva si ma gandeam “eu nu o sa spun -nu- copiilor mei”, alergam si visam ca zbor cu viteza luminii. Imi amintesc ca ma murdaream si NU imi ziceam “noroc ca spala mama cu detergentul X”, petreceam ore intregi in bucatarie, iar acum abia mai stiu cum arata. Imi amintesc ca stateam intinsa in iarba si visam ca sunt pe unul din norii de deasupra mea, stateam pe umerii tatalui meu si visam ca sunt pe cel mai rapid cal. Imi dau seama ca vroiam sa ajung cat mai sus si sa ma misc cat mai repede. Ironia e ca acum imi e frica de inaltime si incetinesc sa privesc frumusetea lucrurilor.

Dar m-am hotarat, cand o sa fiu mare, nu o sa uit sa visez, si voi purta amintirea copilariei dupa mine. Copilaria este inima tuturor varstelor, este inceputul viselor dar nu si sfarsitul lor.

Căci te iubesc, copilarie, ca zeul nemurirea,
Ca preotul altarul, ca spaima un azil;
Ca sceptrul mâna blândă, ca vulturul mărirea,
Ca visul pe-un copil.

Mihai Eminescu in Amorul unei marmure se adresa unei copile, my personal edit -copilarie- .
Si daca tot am pornit pe aceasta cale, am mai gasit o poezie draguta scrisa de Sanziana Badea numita Copilarie.

As vrea sa raman copil
Pentru totdeauna!
As vrea sa ma joc ,
Sa alerg desculta,
Sa construiesc castele de nisip ,
Si sa prind fluturi
Sa-mi pun cirese la urechi
Si sa fiu alintata.
Daca s-ar putea ,
As ridica ruga Lui Dumnezeu
Sa ramana mama mama,
Tata tata
Si sa nu devina bunic.bunica.
Si eu ,
Printesa lor iubita
Ce pacat ca nu se poate
Ca eu sa fiu copil mereu!
Legea firii este ca toti copiii
Sa devina parinti de copii
Si sa retraiasca copilaria
Cu ochi si suflet de parinti.

Amintirea copilariei

  1. 08/02/2009 la 11:50 am

    frumoase ganduri … e foarte importnat sa nu alungam copilul din noi sau sa il inchidem acolo intr-o camaruta din sufletelul nostru … indiferent prin ce trecem in viata el tre sa ne fie alaturi!😉

  2. 10/02/2009 la 10:25 pm

    eu inca visez si de multe ori in visele mele ma intorc in anii copilariei

  3. Chrisa
    10/02/2009 la 10:27 pm

    Asa e frumos…:)

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: