Strengar

Dupa cateva analize intense, de fapt mai degraba dupa un moment de “out of focus”. Stiti momentul ala in care nu va ganditi la ceva anume ci mai degraba la o gramajoara de chestii dar intr-un mod degajat – out of focus, asteptand ca ceva sa rasara din multime. Intr-unul din momentele alea mi-am dat seama cat de mult imi place cuvantul strengar. As putea spune chiar, ca este unul dintre favoritele mele. Adica nu vi se pare ca acest cuvant este macar un pic, oarecum, cat de cat, intr-un fel strengar. Amazing discovery. Cuvantul strengar, el insusi este strengar. Merge strengar printre celelalte cuvinte, zambind strengar cuvintelor dragute care danseaza in mijlocul camerei, avand o privire strengara atunci cand se apropie de prietenii lui mai putin strengari. Este dragut, singur, doar este un strengar, the word you wanna be.

~Cat de strengar.

~Cat de strengar din partea mea ca am evidentiat asta.

Eu si tu

Ti-a placut aseara? Ti-a placut cum nestiind te cautam printre strazi? Ti-a placut cum tresaream la aparitia oricarei umbre? Ti-a placut cat de confuza eram? Am ajuns in fata portii tale fara vointa mea, fara determinare, fara cunostinta de cauza. Am mers pe poteca aceea pavata pana in fata usii tale care era larg deschisa,  de parca stiai ca o sa vin. Casa era cuprinsa de o lumina calda, difuza. Umbrele se jucau de-a lungul peretilor in functie de cum palpaiau lumanarile care erau rasfirate prin toate camerele. De nicaieri ai aparut in fata usii, mi-ai zambit si mi-ai intins mana. Ochii iti straluceau in timp ce ma priveai, expresia fetei tale facea cat o mie de cuvinte. Te cunosteam, dar parca nu.

Precum o copila curioasa te-am lasat sa imi cuprinzi mana, te-am lasat sa ma inviti inauntru, am inspectat si retinut fiecare detaliu al camerei. M-ai condus pana la canapea si fara cuvinte mi-ai spus sa ma asez. Cumva amandoi stiam ce trebuie sa facem fara sa ne vorbim. Nici macar nu iti stiam vocea, parca tanjeam dupa ea. Parca vroiam sa formam un cliseu si sa imi soptesti nimicuri dulci. Dar noi nu eram un cliseu, nici pe departe. Aveam ceva special al nostru, simteam eu asta. Noi ne cautam unul pe celalalt in intuneric, noi nu lasam cuvintele simple sa ne incurce, noi nu ne lasam condusi de val, noi ne lasam condusi de…noi. Am spus noi? Vroiam sa spun eu si tu. Noi nu eram noi. Eu si tu eram independenti dar totusi atat de dependenti.

Ai aparut cu doua pahare si cu vinul meu preferat. Nu imi aminteam sa iti fi mentionat asta. Nu imi aminteam sa iti fi mentionat nimic. Nu imi aminteam de tine, dar stiam ca am mai fost aici. In locul asta, in timpul asta. Eu si tu. Ai turnat in pahare si ai asteptat sa ridic paharul ca sa putem ciocni. Dupa cateva ore stiu doar ca simteam o usoara, dulce ameteala. Stiu ca dansam in mijlocul casei, lipiti unul de altu, pe jumatate goi. Stiu ca de data asta lasam muzica sa ne conduca. Muzica care mi-a mangaiat urechea toata seara, muzica aia linistitoare care parea ca vine de departe, numai pentru noi. Stiu ca in toiul noptii m-am tarat pana sub asternuturile tale fara pic de constinta.

Imi amintesc ca atunci cand soarele a explodat in camera, atunci cand el a urcat usor-usor in pat pana sub genele mele, atunci cand camera s-a umplut de viata si a incetat sa mai fie pierduta in intuneric, atunci tu erai inca langa mine. Atunci noi am iesit de sub anonimat.

 

Text: My imagination.
Poza: Nikon Coolpix L120.

Something old, something new

Din seria “beginner’s crap luck” avem urmatoarele:

A touch of magic, a touch of purple…

 I know what you did last summer…You we’re vintage.

 I see the light at the end of the tunnel…

Sunt incepatoare, so bear with me a little.

Camera foto: Nikon Coolpix L120

Program: Photoshop Cs5

Pe principiul Pepsi~Cola

Adica pe principiul ~ Pe vremea cand cumparam like-uri de la florarie…

Mai exact si mai on-topic ~ Pe vremea cand nu aveam mp3 player, scoteam pick-up-ul…

~ Pe vremea cand nu mixa Villalobos

~ Pe vremea cand nu aveam compact discuri ci doar…vinil

~ Pe vremea cand nu aveam sistem 5.1…

…si nici egalizator

Dar acum suntem pe vremea in care avem camere digitale, bloguri si … amintiri. Enjoy !

Camera foto: Nikon Coolpix L120

8 Martie

La multi ani mie si voua fetelor. Chiar daca e intarziata urarea, ziua inca nu s-a sfarsit. So… o iesire cat mai placuta cu fetele.

8 Martie (in viziunea unui sot)

De ziua ta femeie, de eşti mamă sau fică,
Ori metamorfozată în soacră mare, mică,
Doresc la fiecare un cer fără de nori,
Lângă acela care v-aduce astăzi flori,

Şi mulţi ani, fericire, căci fără voi n-am şti
Ce-i patima-n iubire, sau ce-i a pătimi,
Ce simte un bărbat, călcându-i neuronii
În fiecare zi, mai des ca pantalonii,

Cum flacăra-i dogoare, şi cât de exaltată
E inima ce-i sare când soacra se arată,
Şi sângele-i cum fierbe, şi tot e numai ape
De-a voastră gură dulce când caută să scape ;

Că, cine-n lume oare, când nu face prezenţă,
Îl cată-n disperare la morgă sau urgenţă (?!)
Ca-n zori, fără de ghete, palton sau fără bască,
S-apară cu buchete de Panciu sau Fetească (!)

Şi cin’ l-ar mai păzi, de n-aţi fi voi de strajă,
Să cadă-n noapte, zi, la altele în mreajă,
Sau cin’ l-ar îmbrăca, frumos, la patru ace,
Când el e programat doar ca să se dezbrace (?!)

Căci de-aia lui, săracul, scurtat şi de o coastă,
I-a dat Domnul, cu sacul, noroc de o nevastă
Făcută să apară, în prag, de soare plină,
Chiar şi când plouă-afară, în ziua de chenzină,

Iar seara, la culcare, ca-n clipa cea dintâi,
Să-l scoată, iubitoare, un ceas de sub călcâi,
Şi-n gingaşe cuvinte, în toi când e amorul,
Să dea, i-aduce-aminte, în zori cu-aspiratorul,

Prin piaţă-apoi o tură, că lista-i pe hârtie,
Şi-n drum, pe scurtătură, şi pe la florărie….
Da’ nu cumva să uite, să ia nişte Cotnar’
Să-nchine, cu băieţii, la cină un pahar,

Fiind ziua când femeia, cât viaţa e de grea,
I-aduce lui aminte, că are-o zi şi ea,
Căci altfel, el confuz, cum e de obicei,
Ar crede, cum se vede, că toate-s ale ei !

Valeriu Cercel

Postata de Anita Solomon pe 360romania.

Melodia zilei

Because sometimes a girl just needs a song…

 

P.s. Nu sunt melancolica ci doar mandra de (re)descoperirea mea, EiCheiEi mi-am bagat nasul in folderele de muzica create acum multi ani.

P.p.s. Am vrut sa bag wicked game de la H.i.m. dar am avut parte de razbunarea Youtube-ului. Stiti voi, chestia aia enervanta care o face el atunci cand te pune sa dai un click in plus, ca sa asculti melodia direct pe siteul lui.

Ganduri bune

Astazi nu am mai fost egoista. Astazi, dintr-un oarecare motiv am vrut si am putut aprecia.

Imi amintesc noaptea aceea. Imi amintesc ca era o pana de curent. Imi amintesc cum ai stat langa mine in pat, toata noaptea. Aveam o singura lumanare pe masuta din colt care ma ajuta sa vad franturi din tine. Imi amintesc ca ai vorbit cu mine despre lucruri pe care noi nu le mai vorbisem pana atunci si stiu ca ai tacut atunci cand ai simtit ca am nevoie de asta. Imi amintesc expresia fetei tale atunci cand ti-am spus tot ce am simtit pana in momentul ala si tot ce voi simti de atunci inainte. Ti-am simtit panica dinauntrul tau atunci cand ti-ai dat seama ca esti vinovat de lucruri pe care nu le credeai posibile. Stiu cat de surprins ai fost cand tocmai eu te-am lasat fara cuvinte.

Imi amintesc ca ai incercat sa gasesti o solutie pentru amandoi dar in special pentru mine.  Ai fi crezut ca tocmai eu o sa fac alegerea rationala ? Stiu ca nici nu iti trecea prin minte, stii ca nici mie. Imi amintesc ca m-ai lasat sa te imbratisez pana in ultima clipa. Stiu ca ti-ai dat seama ca imi inabuseam lacrimile, stiu ca observai cum incercam sa le sterg chiar inainte de a cobora pe obraz. Nu ai spus nimic desi cateva dintre ele au reusit sa ajunga pe gatul tau. Stiu ca iti era greu sa ma vezi asa dar stiai ca mie imi e si mai greu sa recunosc. Imi amintesc de ultima ta privire. Imi amintesc ultimele tale cuvinte.  Da, imi amintesc. Da, am apreciat ca mi-ai aratat ca si tu esti speriat…

Cu drag,
Irina

Fifty people – One question

New Orleans. 50 de persoane. O singura intrebare. O infinitate de posibilitati.

Vise, ganduri, secrete, temeri, bucurii, aspiratii.

Duck Sauce/Booha College

Cu totii ii stim pe cei de la Duck Sauce cu melodia lor Barbra Streisand, dar nu toti am apucat sa vedem si remakeul romanesc. Varianta celor de la Booha.ro care a prins destul de bine. In numai cateva zile a reusit sa stranga peste 84.000 de viewuri pe YouTube and still counting. Nu fiti rautaciosi spunand ca este copiata ci apreciati munca si intentia ambelor melodii.
“Piesa respecta spiritul piesei americane, aceea de a aduce in prim plan o fosta vedeta. Cred ca Stela Popescu se bucura foarte mult de reclama imensa ce i se face nemaivorbind aici de promovarea orasului Cluj.” - ca sa il citez pe unul dintre cei ce au adus comentarii piesei.  So just enjoy !

Hey baby don’t you worry

Hey baby don’t you worry, even though the road is rocky I’ll be coming home to you again…

Era doar o dimineata obisnuita. Soarele incerca putin cate putin sa invadeze casa. El isi stia limitele dar in fiecare dimineata incerca sa le incalce. Incepea dintr-un colt al casei si se oprea la usa ei. Incerca sa o trezeasca desi stia ca nu ii este permis. Dar in acelasi timp stia ca ea va veni in bucatarie ca sa isi puna ibricul pe foc pentru ceaiul ei de zmeura si muguri de trandafir ca mai apoi sa se aseze pe marginea geamului tinand canuta ei maro in mana privindu-l in toata splendoarea lui.

Pentru ca ritualul ei de dimineata sa fie complet isi apuca laptopul si se aseza in scaunul ei impletit din nuiele decorat cu doua perne verzi. In timp ce isi citea mailurile isi aduse aminte de vechiul mod de a coresponda. Desi trebuia sa iasa din casa si sa coboare scarile pentru a-si primi scrisorile ii lipsea bucuria simtita la vederea plicului alb, placerea simtita atunci cand rupea plicul in graba de a citi foita ce se ascundea inauntru, misterul din spatele cuvintelor admiratorul tau secret.

Ii lipseau chiar si biletele care nu se gaseau in cutia de scrisori ci alaturi de ea, pe perna, atunci cand se trezea dimineata. Pe ele era mereu scris acelasi lucru si totusi niciodata nu putea spune ca nu o fac sa se simta la fel de bine. Era mereu o foaie galbena indoita pe care era scris cu negru ~Thank you…for loving me.

Acum, un an mai tarziu, in scaunul ei impletit din dreptul geamului, napadita de amintiri si ganduri zareste pe ecran ceva cunoscut. Adresa expeditorului. Zambeste multumita si isi deschise scrisoarea electronica. Inauntru erau cateva randuri de la vechiul ei scriitor. Ii lipseau scrisul lui de mana, grija cu care hartia a fost impaturita, atingerea ei si mirosul dar trebuia sa se multumeasca cu ce are.

In sfarsit s-a intamplat. Am terminat cu tot ce ma lega de locul asta. Ma intorc acasa. Ti-am promis ca ma voi intoarce. Totul o sa fie in ordine, o sa vezi. Te voi lasa sa ma pleznesti daca asta te va face sa te simti mai bine. O sa vin si o sa putem sta pe banca noastra si vom privi lacul… O sa fiu acolo si ne vom iubi asa cum numai noi stim sa o facem.

Paint you, paint me

Daca as putea te-as picta in sute de culori ca atunci cand ma uit la tine sa  pot simti aceeasi bucurie pe care o simt atunci cand vad un curcubeu dupa o ploaie calda de vara. Te-as face rosu ca sa imi pot aminti de pasiunea pe care o trezeai in mine. Te-as contura alb ca sa imi amintesc de cat de fragil e un ghiocel, cat de fragili suntem noi. Te-as face albastru ca sa trezesc serenitatea din mine pe care o starneste un cer senin. As adauga violet ca sa imi aminteasca de numeroasele rasarituri de soare pe care le-am privit. Te-as face galben ca sa imi aminteasca de chitara aceea a noastra care imi alinta urechea ca si vorbele frumoase.   Te-as stropii cu verde ca sa pot simti iar mirosul ierbii. Te-as face negru ca sa te pot ascunde in noapte.

The man with no soul

It was a cold, black night. Everything was like a blur. The moon wasn’t in sight. Everything was black. I was wondering in the centre of the city, my favourite area of it. Don’t get me wrong. I was wondering on the streets behind the noise, the comercials, the light. I was admiring the old buildings, I was breathing the air back there, the air which was fresher than the front one, the one in the lights. I was trying to warm my own hands with no succes. I stopped in a little bar down the street and inside there, it was even darker but the place was sending out a warm feeling. A fuzzy, warm, known, peacefull feeling. It was quite a crowd in there, you could barely say you had your own space. You could say you were a little piece of it which fit damn good. The music was nice and soothing. I was starting to smile and trying to get a image of the whole place so I was just looking around. Admiring the green walls, the pictures hanging on to them, the long mahogany bar, the tables, the instruments in the corner that were waiting to be played, the people. Amoung the crowd I saw a man. I don’t know why I saw him in particular. It was something about him, about the way he walked, the way he talked, his gestures and especially his eyes. Strange look he had. No joy or sorrows. Nothing there. He didn’t look confused but he didn’t pay atention to nothing in particular. He didn’t seem to fit with the rest of us little pieces. In a way he was like the flaw that makes the whole piece more special. We were broken now…

We didn’t seem to fit anymore but we kinda did. So I kept looking around to see if everything was in place. We were still dancing, still drinking, men still admired beautiful women. We were fine. I closed my eyes and took a deep breath as a relief. I took off my coat and found a chair. I ordered a drink and I promised myself I’ll relax tonight, after all I was in place, feeling good, not feeling like a stranger. I had all the things that I loved around me. All the things that give me that certain feeling…That feeling that shouts from deep down – life couldn’t be better. Then somehow I saw him again. He was staring at me, deep inside my eyes. That look that made me so unconfortable, that empty look told me he knew. He knew I saw him and discovered that empty shell that doesen’t fit. The man without ear, the man without heart, the man with no spine, the man with no soul…looked at me. You would think that those things would keep me away, it would make me run, but I’ll lie if I said it’s true. It made me curious and eager for more. It made me surrender. It made me lose my head, lose myself into the night.

Ghiocei

Ok, deci e oficial. Azi am vazut cel de-al doilea ghiocel pe anul asta. Astia si-au facut o secta si au iesit mai devreme din tufisuri ca sa ne panicheze. Adica ajungi sa te intrebi ce e in neregula cu lumea asta daca vezi ghiocei in metrou in ianuarie. Tin minte prima oara cand l-am vazut. Eram in metrou si citeam. Am ridicat privirea ca sa verific statia. Si atunci l-am vazut. Era in fata mea. Ghiocelul. Mi-am afisat o privire nedumerita si l-am intrebat:

Prietene, ce faci afara?
Pai ce sa fac, ma plimb cu fata asta draguta.
Bine, bine, dar…e ianuarie, stii asta, nu?
Da, dar m-am saturat sa stau sub pamantul ala rece in asteptarea primaverii care, la voi intarzie intotdeauna. Vedeti daca ati dat clima peste cap? Voi cu poluarea voastra.

M-am conformat si am crezut ca este un incident izolat. Pana azi. La unirii a urcat ghiocelul in mana altei fete. Atunci m-am panicat si am fugit acasa. Serios acum, cine da ghiocei pe sub mana?

*Acest text este un pamflet.  A se trata ca atare.

Viceversa

Sunt mandra sa fiu femeie, nu ma intelegeti gresit. Doar ca, cateodata as vrea ca rolurile sa se inverseze. As mai vrea sa nu mai existe regulile astea nescrise dar impuse de societate. As vrea sa nu mai existe atitudinea asta marsava, pe care nimeni nu o recunoaste dar cumva exista, fata de femei. La unul din articolele mele, nu mai imi amintesc exact care dar in fine, cineva mi-a lasat un comment care suna ceva de genu ~Ai iesi cu un barbat care nu te atrage si fata de care nu ai pic de interes daca s-ar oferi sa iti plateasca el cina? Wtf? Daca sunt femeie asta inseamna ca nu imi pot plati iesirea in oras? Daca sunt femeie, tanara si nelinistita dar totusi femeie, asta inseamna ca depind de un barbat pentru supravietuirea mea? Va zic un mic secret de-al meu. Niciodata, nici macar o singura data, la orice intalnire, orice fel, cu oricine, nu am plecat de acasa fara bani la mine. Sunt in stare sa imi platesc consumatia, a mea si a ta daca e nevoie, chiar daca in majoritatea cazurilor voi baieti va oferiti. Am platit si eu, ati platit si voi. S-a creat un echilibru si imi place sa il pastrez. Deci nu ma luati pe mine cu atitudinea aia misoginistica. M-am saturat sa aud ca toate femeile sunt materialiste. Oh saracutii barbati, peste ce fel de femei trebuie voi sa dati.

De ce -se stie- ca femeile trebuie sa lungeasca perioada catre extaz? De ce nu pot eu sa incerc sa te atrag in patul meu din prima seara si tu sa imi zici Nu inca, vreau sa ajungem sa ne cunoastem mai bine. De ce, daca tu, ca si barbat, reusesti asta cat mai repede esti macho iar noi suntem decat niste curve? Ajung sa fiu de acord cu Teo de la Deko Cafe. El a zis intr-unul din showurile lui ca voi barbatii va simtiti cam prost pentru ca din punct de vedere fizic noi putem face sex continuu. In teorie, desi din cauze circumstantiale sigur ca nu rezistam doua zile. Dar in teorie noi putem, voi aveti nevoie de cateva minute ca sa va reveniti, sa treceti peste ce vi se intampla voua acolo. Asa ca, fiind gelosi v-ati gandit asa: Hai sa le facem pe astea curve, ca sa se simta prost pentru ele pot si noi nu. Ca o mica paranteza, as vrea sa spun, mergeti la showurile celor de la Deko Cafe, merita.

De ce, daca voi nu sunati doua zile inseamna ca manevrati situatia asa cum trebuie, asa cum spun regulile. De ce, daca ea suna in alea doua zile inseamna ca e cam disperata? Sincer, din punctul meu de vedere, nu ma suna. Nu o sa intru in depresie si nu o sa ma bag sub patura sa plang. Nu ma influenteaza cu nimic chestia asta. Nu o sa te sun sa te stresez, pentru ca nu imi prea pasa de micul tau joculet. Singurul lucru pe care reusiti sa il faceti este sa pierdeti niste puncte. Da, e un pic rautacios din partea mea dar fiecare porniti cu un anumit set de puncte. Punctele cu care porniti sunt in raport direct proportional cu impresia pe care mi-o lasati prima oara. De acolo puteti sa castigati sau sa pierdeti puncte.  E destul de clar ce se intampla atunci cand se ajunge la zero puncte. Dar asa cum se intampla si in anumite concursuri, in functie de rapiditatea cu care ai scazut si punctele pe care le-ai castigat de-a lungul timpului, poti primi o runda salvatoare. Poate ca par un pic ipocrita pentru ca am sistemul asta, avand in vedere ca tip in gura mare De ce naiba fac barbatii prostiile astea? Poate ca sunt, dar nici voi nu va schimbati. E metoda mea de a supravietui, de a tine situatia sub un anumit control. Acum nu va ganditi ca tin un carnetel dupa mine si la fiecare lucru gresit mai pun o bila neagra sau tai o liniuta. Este o chestie mentala, o anumita limita pana la care imi permit sa merg. Un moment in care imi zic pana aici merg.

Imi place sa mentin un echilibru in relatiile mele. Consider ca amandoi ar trebui sa facem compromisuri, ca ar trebui sa ne sustinem reciproc. Consider ca amandoi ar trebui sa sunam pentru ca vrem, pentru ca ne e dor, nu pentru ca urmam anumite reguli, un anumit tipar. Sa putem zambi amandoi si sa spunem Te plac fara sa ne gandim ca e prea devreme sa spunem asta sau ca celalalt nu a zis asta inca. Consider ca niciunul dintre noi nu e fraier pentru ca face toate astea. Consider ca amandoi suntem cei mai curajosi pentru ca ne implicam sincer in relatia asta. Dar atunci cand nu ma ajuti sa mentin un echilibru sanatos, atunci cand ma lasi sa dansez singura in relatie, atunci pierzi punctele alea pe care le mentionam mai sus.

Ar mai fi ceva care as dori sa il punctez in articolul asta. Daca tot sunteti barbati, comportati-va ca atare. Daca v-ati dat seama ca nu mai doriti ceva sau mai ales pe cineva in viata voastra, atunci spune-ti asta. Am fost martora si chiar am trecut prin situatii de genul. Mi-am auzit prietenele spunand Nici acum nu m-a sunat porcul. E clar! S-a terminat. Eu am o mare problema cu situatiile de genul asta. Am facut ceva? Esti suparat sau pur si simplu nu iti place tie, atunci fii barbat si spune. Nu lasa situatia asa in speranta ca o sa inteleaga ea mesajul. Nu, nu. Suni si zici care este problema, nu lasi situatia in aer. Sincer, mi se pare de maxim prost gust. In general detest despartirile. Care vin din partea mea, ma refer. Nu imi place privirea din ochii lui atunci cand o spun. Mi se rupe sufletul cand trebuie sa recunosc ca nu ma poate face fericita. Dar o fac. Fata in fata. Nu las situatia in aer, nu las un offline. Sunt femeie cu un gram de testosteron si sunt mai “barbata” ca voi.

Poate ca sunt un pui de drac, chiar daca la prima vedere par un ingeras. Mi s-a intamplat sa mi se zica -Stii Cristina, prima oara cand te-am cunoscut am avut impresia ca esti o fata foarte cuminte, la locul ei, tacuta. Dar odata ce am ajuns sa te cunosc mai bine am vazut ca ai cateva grame de zuzu in tine. Am momente cand sunt linistita dar si altele cand izbucnesc. Imi plac lucrurile facute in felul meu, dar sunt dispusa sa fac si compromisuri. Sunt o persoana cu care te poti intelege daca porti cateva grame de bun simt dupa tine. Daca ma respecti pe mine si pe tine. Daca esti sincer si open-minded.

Mi se pare ca am insistat mult in ultima perioada pe tema barbati vs femei. Dar ma preseaza gandurile astea, ma lovesc de situatiile astea si parca sper sa se raspandeasca vorbele in tara. Peste munti si prin padure. As vrea sa se stie ca ne aflam intr-o situatie nu prea placuta pe care o construim noi insine. Ne invartim printr-un balci si sarim dintr-un joc in altul. Si fiecare joc ne seaca cate putin de energie si optimism.

The context is stronger than the concept

Mc Solaar – La belle et le bad boy

 

Spune-mi ceva. Sunt eu nebuna pentru ca vreau mai mult?

 

P.s. Melodia e superba. Iti ajunge pana in adancurile sufletului. Enjoy.

Deci, ce vreti?

Eu, critica, analitica si vesnic in cautarea raspunsului in privinta -nemurirea sufletului- ma gandeam asa departe. Ma gandeam la femei si barbati. Ma gandeam la relatia dintre noi ca niste mamifere superioare ce suntem. Ma gandeam la grupul de prieteni in care am crescut. Ma gandeam ca la un nivel de prietenie sunt mai compatibila cu barbatii decat cu femeile. Sunt adorabila, n-am ce face. Am o tona de prieteni de sex masculin si o singura buna prietena. Da, una. N-am nevoie de mai mult. Am nevoie decat de o singura persoana de sex feminin care sa ma inteleaga cand zic – Nesimtitul ala a vrut sa mi-o traga in tufisuri, la prima intalnire ! Da, sigur am amice cu care ma intalnesc o data la doua luni, si noi ca fetele. Dar cei cu care vorbesc zilnic si ies in oras doar de dragul iesirii sunteti voi, drage primate de sex masculin. Vreti sa stiti de ce? Femeile au ceva, ceva ce numai femeile l-ar putea avea. Un je ne sais quoi. O rautate bine inradacinata fata de semenele lor. Parca am fi intr-un fel de competitie. Numai noi putem spune una despre cealalta - Ah aia e o curva, o curva ! Voi nu faceti asta. Voi nu va uitati unul la celalalt si va ganditi -Ah ce gigolo e ala, ce fraier ! Nu, voi spuneti – Bravo lui, bahh! Intelegeti ce vreau eu sa zic aici? Voi ca barbati va sustineti unii pe ceilalti. Noi? Nici nu mai zic. In principiu intelegeti de ce prefer masculii ca si prieteni. Pentru ca sunt mai sinceri, mai putin rautaciosi, mai protectori.

Pe baza acestor lucruri, purtam o conversatie cu un prieten acum aproximativ o saptamana. Eram la un barulet din inima orasului si dezbateam diverse subiecte. Cumva, am ajuns la subiectul asta. I-am prezentat si lui situatia si toate gandurile care imi vantura prin minte. Iar apoi mai in gluma mai in serios am pus intrebarea – Cum ne suportati? Voi ca si barbati deci chill pe noi ca si femei deci usor nevrotice ? Mi-a placut reactia lui. Mi-a tras un zambet strengar si mi-a spus – Pentru ca vrem un singur lucru de la voi. Am ramas socata. Nu poate fi atat de usor. Am plecat pentru ca timpul ne presa. Am ajuns acasa si in linistea (a se citi muzica) camerei mele am intors problema pe toate partile. M-am revoltat. Eu privesc problema asa… Atunci cand un barbat si o femeie se intalnesc si incep sa scape mici zambete tampe si ocheade inseamna ca se plac. Dar se plac la un nivel fizic. Eu, femeie, cand te vad pe tine, barbatul, prima oara ma atragi fizic. Nu am de unde sa stiu ce suflet mare ai tu. Asta e situatia. O stiu si o inteleg. Da, baieti si noi ne simtim atrase de voi. Nu ne gandim la casuta aia de la periferia orasului cu gardulet alb din prima seara.

Inteleg ce iti vine tie prima oara in cap cand vezi o femeie dar nu imi spune ca pe baza acelor ganduri iti construesti intreaga viata. Da, asta vrei in prima seara si a doua si poate inca cateva dupa aceea. Dar in acele mici pauze pe care le luati atunci cand trebuie sa va odihniti, sa mancati, sa reveniti la viata voastra, in fine sa va ridicati din pat. Ei bine, atunci ajungeti sa va cunoasteti. Si poate ca puteti ajunge chiar sa…o doamne, sa va placeti. Pentru ceea ce sunteti ca si persoane, nu pentru miscarea aia marfa pe care o face ea cand sta deasupra (bine, putin si pentru aia). In momentul ala simti nevoia sa fii alaturi de persoana respectiva pentru ca iti place tot ce insumeaza ea. Deci nu imi spune mie ca voi vreti numai sa ne aduceti in pat. Nu e atat de usor. E imposibil. Nu cand eu ma refer la o situatie mai ampla, cand ma intreb pe un ton amuzat -cum ne suportati in viata de zi cu zi, cu toate suisurile si coborasurile unei relatii, nu doar pentru o seara.

P.s. Melodia e doar asa, ca sa ma laud cu ce mai ascult in ultima vreme. Imi place la nebunie. Angry woman music.

Iubire vs Prietenie

Ah iti mai aduci aminte de ziua in care ne-am cunoscut? spuse ea zambind, avand ochii visatori si fiind pierduta printre ganduri.
Sigur ca imi aduc aminte. Totusi un singur lucru nu mai tin minte cum si unde s-a intamplat. Primul nostru sarut.
Glumesti, nu? Era una din serile acelea in care toamna incepea sa isi faca simtita prezenta. M-ai condus acasa si …
Te-am sarutat?
Da.
Asa indraznet eram ?
Ea incepu sa rada si isi misca capul in semn de aprobare.
Ce curajos eram pe atunci. Dar eu nu inteleg cum de ai avut tu curaj sa ma saruti inapoi. Eu in locul tau ma plezneam sanatos.

Desi acum vorbeau de prime intalniri si saruturi, totul era o pasiune stinsa in momentul asta. Erau decat doi prieteni care depanau amintiri si savurau vremurile bune demult apuse. Dar asta este decat o poveste. Este greu sa separi iubirea de prietenie. Si totusi este greu ca cele doua sa coexiste. Trebuie sa poti lasa in urma sentimentele si resentimentele ca sa poti privi catre un nou inceput. Poti oare sa privesti in urma cu bucurie la momentele dragi si apoi sa intorci privirea spre o simpla prietenie fara ca momentele mai putin dragi sa te napadeasca?
Chiar citeam zilele trecute pe blogul altei visatoare, care isi pune intrebari existentiale la fel ca mine, despre asta. Si ea se intreba daca iubirea si prietenia pot coexista? Daca ei doi s-ar putea reinventa pentru un nou inceput. Si chiar astazi vorbeam cu un prieten care sustine ca el pastreaza un grad de prietenie cu toate fostele lui prietene. Ca vrea sa lase loc de buna ziua. Mi-a spus ca are grija sa lase un anumit timp sa treaca, ca atunci cand lucrurile se linistesc si furtuna trece o prietenie poate fi insamantata. Fiind incapatanata si cu dorinta de a avea mereu dreptate am derulat toate relatiile mele in minte si toate tentativele de prietenie si am pornit intr-o polemica.

Atunci cand imi spui ca inca esti prieten/a cu fosta/ul nu prea imi vine sa cred. Cel putin nu prieten in adevaratul sens al cuvantului. Te cred ca va salutati din cand in cand si va intrebati de sanatate si munca. Dar nu cred ca iesi cu fosta la bere, nu o chemi cand ai nevoie de ajutor pentru a te muta sau pentru a pregati cina pentru actuala prietena si cu siguranta nu o suni la doua dimineata ca sa ii spui sa te sustina pentru ca treci printr-o situatie dificila. Pentru ca asta fac prieteni, nu?

Deci da, cred ca prietenii superficiale de genul acesta poate avea oricine. Dar prietenii tapitate cu prea multe amintiri legate cu o funda stropita cu suferinta, care pot triumfa nu cred ca pot exista. Pentru ca eu privesc situatia din urmatorul unghi: Daca el s-a despartit de mine atunci eu sunt ranita, fie pentru ca aveam anumite sentimente pentru persoana respectiva, fie pentru ca nu reusisem inca sa nutresc ceva pentru el dar mandria mea de femeie se trezeste si se simte lezata. Si nu consider ca este sanatos sa imi alimentez sentimentele si sperantele cu o potentiala prietenie. Iar daca nu am avut ocazia sa nutresc nimic fata de cealalta persoana inseamna ca nu am avut timp nici sa o cunosc in totalitate ca sa nu mai spun ca mandria mea de femeie este destul de mare, deci si in cazul acesta se exclude o potentiala prietenie.

Apoi mai exista situatia in care eu ma despart de respectivul. Aici avem iar doua posibile scenarii. Am avut anumite sentimente dar am avut un motiv atat de puternic incat am trecut peste ele iar acesta nu ma lasa sa pornesc o prietenie plus ca putem aduce iar in discutie alimentarea sentimentelor pe care am mentionat-o mai sus. Sau poate sentimentele acelea deja s-au dus din anumite motive dar respectivul inca mai simte ceva si atunci poate invoca el -nealimentarea unei sperante care nu isi are rostul. Iar daca nu isi invoca dreptul asta si chiar incercati prietenia, si unul dintre noi, oricare, inca mai simte ceva atunci persoana respectiva va incerca sa resusciteze relatia. Va incerca sa resusciteze ceva ce nu mai are vlaga. Si iarasi ne vom departa de prietenie. In concluzie, consider ca atunci cand un capitol din viata voastra se incheie cel mai bine este sa il lasi asa. Cred ca atunci cand vine vorba de iubire vs prietenie fiecare se lupta in ringuri diferite. Cred ca nu fac parte din aceeasi liga si prin urmare fiecare castiga in felul lui dar niciodata unul impotriva celuilalt.

Later Edit: Daca vreunul dintre voi reuseste printr-o minune sa fie cu adevarat prieten cu o persoana cu care a fost candva intr-o relatie, in cazul acesta aveti felicitarile mele. Serios, din toata inima. Doar ca eu consider ca astfel de situatii sunt extrem de rare. As putea spune chiar una la un milion.

Signs

 

Scurtul metraj Signs trateaza tema comunicarii. Sunt prezentate cateva situatii intalnite in viata de zi cu zi. Dar ceva mult mai complex sta in spatele paravanului – comunicare – din acest scurt metraj. Ceva mult mai adanc din mintea si comportamentul uman. Nu vreau sa stric surpriza asa ca va las pe voi sa vedeti si sa apreciati urmatorul filmulet.

 

Well, have you?

To really love a woman, to understand her, you got to know her deep inside,
Hear every thought, see every dream, and give her wings when she wants to fly,
And when you find yourself lying helpless in her arms, you know you really loved a woman.

When you love a woman, you tell her that she’s really wanted,
When you love a woman you tell her that she’s the one.
She needs somebody to tell her that it’s gonna last forever,
So tell me have you ever really, really, really ever loved a woman ?

To really love a woman, let her hold you untill you know how she needs to be touched,
You got to breathe her, really taste her untill you can feel her in your blood.

When you can see your unborn children in her eyes you know you really love a woman.

When you love a woman, you tell her that she’s really wanted,
When you love a woman, you tell her that she’s the one,
She needs somebody to tell her that you’ll always be together,
So tell me have you ever really, really, really ever loved a woman ?

You’ve got to give her some faith, hold her tight, a little tenderness, you got to treat her right.
She will be there for you, taking good care of you (you really got to love your woman)
And when you find yourself lying helpless in her arms, you know you really love a woman.

When you love a woman, you tell her that she’s really wanted,
When you love a woman you tell her that she’s the one.
She needs somebody to tell her that it’s gonna last forever,
So tell me have you ever really, really, really ever loved a woman ?

Just tell me have you ever really, really, really ever loved a woman ?

Santa Maria

Play.

 

Statea sprijinit de un perete tinand bautura lui sofisticata in mana stanga, iar mana dreapta o tinea in buzunar. Putea zari tot ringul de dans din unghiul acela. Privea frivol toate cuplurile care dansau. Iar prin multime a reusit sa o observe. Simti cum ceva inauntrul lui se trezeste iar atunci tot corpul lui reactiona si deodata el se indrepta si deveni rigid. Ramase uluit, privind in gol. Ea avea o rochie rosie care ii scoatea in evidenta toate formele ei atat de feminine. Buclele ei roscate cadeau pe spatele ei gol. Iar ochii aceia verzi erau plini de pasiune. Dansa un tango cu un barbat inalt si serios. Dar in ochii lui puteai citi dorinta.

Uita-te la ea. Cum poate avea o atitudine atat de usuratica cu el? Cu mine era mereu copilaroasa. Iar acolo…acum…cu el…este o femeie. Obisnuia sa urasca sa ma insoteasca la petreceri de genul acesta. Imi spunea ca sunt de prost gust. Prea multi oameni snobi adunati in aceeasi camera ii provocau  greata. Iar acum pare ca nu ii mai pasa de toate lucrurile acelea marunte. Uita-te la ea.  Acum punctul central al petrecerii este ea. Nu mai sta cu mine in colt judecand pe ceilalti, ci acum ea cere sa fie judecata si nu ii pasa cum si cine o face. Danseaza ca si cum ziua de maine nu mai exista. Sta lipita de omul ala, iar coapsele ei urca usor pe picioarele lui. Cum pare ca ar vrea sa fuga dar el o trage mereu in bratele lui. Il impinge dar in final ajunge sa se prelinga pe trupul lui. Il mangaie intr-un mod interzis. Este ca un preludiu. Iar ea o face in fata mea. Cum indrazneste? Cat ii place sa se joace. Cu mine, cu el, cu toti barbatii din camera. Uita-te la el cum isi plimba mainile alea grosolane pe pielea ei fina. O lasa pe spate iar apoi o trage cat mai repede inapoi iar ea ii respira usor pe gat. Uita-te la ea cum isi musca buzele. Se indeparteaza si isi plimba mainile pe coapse, pe solduri, trece usor prin dreptul buricului si prin mijlocul sanilor ei perfecti in timp ce se unduieste. Isi baga mana in par si si-l da pe spate. Il priveste pe el de parca l-ar pofti sa se infrupte. Cu degetul ii face semn sa se apropie si iar devin o singura persoana. Cata pasiune zace inauntrul tau. Parca ai sti cat de gelos ma faci. Parca ai sti ca as vrea sa sparg paharul asta cu mainile goale. Parca ai sti cat ma innebuneste felul in care el te priveste. Iti jur, cred ca o faci intentionat spre ciuda si disperarea mea. Ah Maria, Maria. Inca tanjesc dupa tine.

Nu, Maria. Nu o face. Nu inchide ochii si nu te lasa dusa de val. Vino la mine ca sa iti pot spune cat de frumoasa te-ai facut. Ca sa iti pot spune ca acum vad ca ai devenit femeie. Ca as vrea sa te strang in brate mai tare decat a facut-o el vreodata si sa nu iti dau drumul nicicand. Ca sa iti pot simti mirosul tau intoxicant. Ca sa iti pot privi buzele tale tremurande. Ca sa iti pot spune ca as da orice sa te mai pot mangaia o data. Macar o singura clipa in care imi pot plimba buricele degetelor pe toata suprafata trupui tau. Ca sa iti pot spune cat de mult as vrea sa dansezi lipita de mine, nu de el. Ca numai eu sa iti pot simti respiratia pe gat. Ca numai eu sa te tin strans. Ca numai eu sa iti apuc mana atunci cand vrei sa fugi. Ca sa te pot trage in bratele mele. Ca sa te poti prelinge numai pe trupul meu. Sa iti pot spune ca as vrea sa te uiti numai in ochii mei si sa uiti unde suntem. Sa iti imaginezi ca dansam afara in ploaie sau pe balcon la lumina lunii, ca dansam printre sinele de tren sau inauntrul bisericii, ca dansam pe mijlocul autostrazii sau pe un camp linistit. Sa iti pot spune ca as vrea sa ingenunchez in fata ta si sa cer iertare. Ca as vrea sa te pot privi toata noaptea. As vrea sa te privesc cum dansezi. Singura, nu cu el. Ca as vrea sa imi zambesti numai mie. Ah Maria, Maria. As trai in decadenta cu tine.